TĂCERILE LIMBII ROMÂNE

Mă scol cu noaptea-n ochi

doar cu întunericul pe buze

numai speranțe nu îngropi

bucuria Doamne să n-acuze

Doar cu întunericul pe buze

ce durere ziua mă îngână

și la balul cărei muze

voi dansa noaptea pe lună

Ce durere ziua îmi îngână

ce speranțe nu îngropi

azi și ieri Limba Română

s-a trezit cu mine-n ochi

Și cu întunericul pe buze

camuflez poezii nespuse

Costel Zăgan, CEZEISME II