doar cu întunericul pe buze
numai speranțe nu îngropi
bucuria Doamne să n-acuze
Doar cu întunericul pe buze
ce durere ziua mă îngână
și la balul cărei muze
voi dansa noaptea pe lună
Ce durere ziua îmi îngână
ce speranțe nu îngropi
azi și ieri Limba Română
s-a trezit cu mine-n ochi
Și cu întunericul pe buze
camuflez poezii nespuse
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu