Cerul cică a ieșit afară
din cuvânt abia se vede
incurabil de primăvară
convalescent de verde
Din cuvânt abia se vede
din tăceri îmi cresc aripi
ce-o mai vrea și Arhimede
într-un triunghi ce să țipi
Din tăceri îmi cresc aripi
incurabile de primăvară
înger sub acoperire polipi
cerul cică le-a ieșit afară
Din cuvânt abia se vede
cum din apă zboară pietre
Costel Zăgan
Îmi pare rău dar nu e primăvară
v-am spus și voi nu m-ați crezut
de-aceea m-am retras la țară
biet clopot surdomut
V-am spus și voi nu m-ați crezut
că trântorii își fac averi de miere
că mută viitorul în trecut
că paguba li-i singura avere
Când trântorii își fac averi de miere
din sărăcia voastră extraordinară
voi mai aveți o șansă și-o putere
să-i dați din veșnicie-afară
Păcat doar moartea vă învață
cum să pășiți nemuritori din viață
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008
Cine o să dea lovitura
cum v-ați plictist deja
v-a ajuns la capăt ura
nu se poate totuși așa
Cum v-ați plictisit deja
nimeni nu este pregătit
ce manta de vreme rea
lovituri numai de cuțit
Nimeni nu este pregătit
și v-a ajuns la capăt ura
dragostea-i totuși un mit
dacă o să dea lovitura
Cum v-ați plictisit deja
adevărul nu - i viața ta
Frământ lacrimi cu necazuri
Doamne este aluatul genial
când îmi face soarta nazuri
dacă sărit-am iar peste cal
Doamne este aluatul genial
și-l frământ doar din condei
lepădându-mă mereu pe mal
soarta mea când nu mă vrei
Îl frământ doar din condei
când îmi face soarta nazuri
flori de tei numai flori de tei
frământ lacrimi cu necazuri
Doamne este aluatul genial
(PS Adeverință de spital)
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Scriu poeme pe frânghie
scriu poeme doar de sus
cine știe oare cine nu știe
pe mine însă cine m-a pus
Scriu poeme doar de sus
scriu poeme doar pe apă
dacă-i american sau rus
alt poem o să priceapă
Scriu poeme doar pe apă
cine știe oare cine nu știe
cine moare dar cine scapă
scriind poeme pe frânghie
Scriu poeme doar de sus
dar alte taine pe-aici nu-s
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Ploaia-mi țâșnește din ochi
ploaia totuși urcă din ocean
luna parcă a oprit-o-n plopi
soarele cel mai mare golan
Ploaia totuși urcă din ocean
ploaia nu este geamănă stea
parcă-s Stan și parcă-s Bran
n-o fi filmul ăsta viața mea
Ploaia nu este geamănă stea
luna parcă a oprit-o-n plopi
și nu-i nici bună nu-i nici rea
ploaia-mi țâșnește din ochi
Ploaia totuși urcă din ocean
în numele lui Costel Zăgan
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Am resuscitat zăpada
parcă iarnă parcă vânt
din cerneală ieși spada
și-am înfipt-o în cuvânt
Parcă iarnă parcă vânt
pe cap aveam o căciulă
timpul trecea înghețând
clipele sau fulgii urlă
Pe cap aveam o căciulă
din cerneală ieși spada
amintirea iubito-i nulă
am resuscitat zăpada
Parcă-n iarnă parcă-n vânt
- versul trece tremurând -
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă do...
