Legat cu lanțul de trecut
doar destinul nu-i o cușcă
că îngerul meu surdomut
scuipă vai praf de pușcă
Doar destinul nu-i o cușcă
să întind mâinile și zbor
că aerul însă mă mușcă
și toate înălțimile mă dor
Să întind mâinile și zbor
dar îngerul meu surdomut
parcă are piatră la picior
legat-e cu lanțul de trecut
Însă destinul nu-i o cușcă
foc cu foc și praf de pușcă
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008
Hai iubito dă-mi paharul
Copilărie tunsă chilug
glob terestru minge
parcă după mine fug
parcă din poezie ninge
Glob terestru minge
ține-mă iubire dispar
necunoscut pe catalige
mă văd tot mai rar
Ține-mă iubire dispar
după mine parcă fug
start fără de hotar
copilărie tunsă chilug
Glob terestru minge
cerul iar mă strânge
Costel Zăgan, CEZEISME II
Înger dragostea mea
aripile tale mă înalță
colind stea după stea
cer și mare-n balanță
Aripile tale mă înalță
stele și valuri sus jos
tăcerea tare în clanță
zmeul mai făt frumos
Stele și valuri sus jos
colind stea după stea
eu steaua mi-am scos
înger dragostea mea
Aripile tale mă înalță
luna pălește de faință
Costel Zăgan
Deschid rana ca pe-o carte
un poem nu mă ascunde
să pot merge mai departe
scormonesc zări profunde
Ce poem nu mă ascunde
mâine poate îmi dă foc
hălăduind iarăși pe unde
am avut dar n-am noroc
Mâine poate îmi dă foc
să pot merge mai departe
în destin mai caut loc
deschid rana ca pe-o carte
Ce poem nu mă ascunde
când tăcerea urlă unde
Costel Zăgan
Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă do...
