Şi luna-i de diamant
Suflu-n carnea ta de jar
cu sărutul meu de miere
și luceafăr și măgar
iau ce n-aș putea eu cere
Cu sărutul meu de miere
stârnesc stelele din tine
răsărind în alte ere
dragostea de-a pururi vine
Stârnind stelele din mine
păi luceafăr și măgar
cred că totuși ar fi bine
doar în carnea ta de jat
Că sărutul meu de miere
toată veșnicia-ți cere
Costel Zăgan, CEZEISME II
IARNĂ-N DOI
Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuși cu goarna
semn să-ți dea unde să fugi
Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ți sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă
Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăși cu goarna
viscolește o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna
Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi
Costel Zăgan, CEZEISME II
IARNĂ-N DOI
Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuși cu goarna
semn să-ți dea unde să fugi
Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ți sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă
Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăși cu goarna
viscolește o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna
Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi
Costel Zăgan, CEZEISME II 19 IANUARIE 2016
Poezia în pauza de masă
poezia dintre fulgii de nea
poezia ce se urcă pe casă
poezia Doamne numai ea
Poezia dintre fulgii de nea
poezia ce răstoarnă munții
poezia răsărind ca o stea
taman la streașina frunții
Poezia ce răstoarnă munții
poezia ce se urcă pe casă
poezia născuții și cărunții
poezia din pauza de masă
Poezia dintre fulgii de nea
poezia dragă nimic altceva
Costel Zăgan, CEZEISME II
Efect Eminescu: mireasma teiului ne invadează adolescenţa!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (august 2008)
Mă dor genunchii de Brâncuşi
şi mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huşi
cu merele din rai se-ocupă restul
De mâinile mă dor de Eminescu
când mângâi coapsele-ţi cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a florilor dintâi
Când mângâi coapsele-ţi cu elegii
şi-într-un marfar mai râd la Huşi
în rapidul amintirii dragoste rămâi
mă dor genunchii de Brâncuşi
Şi mâinile mă dor de Eminescu
Shakespeare şi el să dea iar testul
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2019)
Fiind poet tăceri cureieram
şi mă opream ades lângă cuvânt
şi tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt
Şi mă opream ades lângă cuvânt
ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
de-şi risipea mireasma teiul sfânt
părea că totuşi nu trăiesc degeaba
Ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
eu tâmpla mi-o apropiam
lumina lunii o căram cu roaba
fiind poet tăceri cutreieram
Şi mă opream ades lângă cuvânt
iluminat de teiul vechi şi sfânt
O să vă trezesc cu versul
pe pământ eu nu încap
şi mă joc de-a Eminescu
cu tăcerile din cap
Pe pământ eu nu încap
şi-s rănit de poezie
de toate se-alege praf
tăceri mai rămân o mie
Sunt rănit de poezie
şi mă joc de-a Eminescu
cât oi fi fir-ar să fie
o să vă trezesc cu versul
Pe pământ eu nu încap
numai cu teiul sub cap
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 iunie 2016)
Eminescu s-ar întoarce
România însă nu-i
stau la vamă nişte Parce
sare lira brusc din cui
România Doamne nu-i
teii i-au sacrificat
cerul este-al nimănui
nu mai e niciun bărbat
Teii i-au sacrificat
stau la vamă nişte Parce
ca poet la mine-n sat
Eminescu s-ar întoarce
Doamne poezie nu-i
nici pe Prut nici pe Bahlui
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2017)
De-aș fi Eminescu oare
m-aș mai naște dintr-o floare
sau aș sta cuminte-acasă
altora nu prea le pasă
De români și România
ocupă-se netrebnicia
nu c-am fi popoare dure
doinele ce pot să-ndure
Timpul nostru amorțit
pare-un plus de infinit
și întreb și eu ca prostul
domnilor acesta-i rostul
Dacă nu mișcăm în front
n-avem niciun orizont
Costel Zăgan
N-am cuvânt da`-i dau-nainte
tu stimabile să taci
ori să sufli când se-aprinde
lanul inflamat de maci
Poţi stimabile să taci
că-ţi pun pe tapet eu oful
dacă suferi vai în draci
făcând-o pe-a filosoful
Cine să-ţi priceapă oful
suflă iute căci se-aprinde
mămăliga sau cartoful
eu oricum te-mping -nainte
Căci mă arde tare dorul
să prostesc din nou poporul
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008
Lui Adrian Păunescu
Sunt român dar mă tratez
sunt român o boală rară
pentru mine însă-i crez
sunt român trăiesc la țară
Sunt român ce boală rară
ți-e frică să recunoști
libertatea cum să-ți pară
bună prntre-atâtea măști
Ți-e frică să recunoști
pentru mine însă-i crez
sclav de-aș fi ori șef de oști
sunt român dar mă trarez
Sunt român ce boală rară
sunt bolnav Doamne de țară
Costel Zăgan, CEZEISME II
Dați-mi un bilet de voie
de acasă pân-la rai
c-am ratat Arca lui Noe
urc-odată ce mai stai
De acasă pân-la rai
calea este tot mai lungă
fără apă sau mălai
credința o să-ți ajungă
Calea este tot mai lungă
am ratat Arca lui Noe
dar talantu-l am în pungă
dați-mi un bilet de voie
De acasă pân-la rai
între of Doamne și vai
Costel Zăgan, CEZEISME II
Ţara Doamne-i un ciubuc
pentru cine stă degeaba
şi se-ntreabă pe facebook
care-i prin ogradă treaba
Pentru cine stă degeaba
primăvara-i un coşmar
şi dacă răsare iarba
şi dacă-nverzeşte iar
Primăvara ce coşmar
n-o găseşti nici pe facebook
ţara mea de buzunar
ţară Doamne de ciubuc
Pentru cine stă degeaba
şi-i admiră doar podoaba
Costel Zăgan,CEZEISME II
Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă do...
