Vai ce munte de durere
ce prăpastie de-amar
viața asta ce mai cere
dacă-i totul în zadar
Ce prăpastie de-amar
pe-o câmpie violetă
spre ce vârf însă mă car
suferința-i o planetă
Pe-o câmpie violetă
viața asta totul cere
s-a dus totul la ruletă
of ce munte de durere
Ce prăpastie de-amar
lumânarea ultim far
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Adevărul de-a ce se joacă
suntem paiațe sau actori
iubirea ce te-a lăsat mască
te-ajută din tine să zbori
Suntem paiațe sau actori
minciuna te-ar lua la trântă
cum a făcut-o de atâtea ori
lâsând inima neagră și frântă
Minciuna ți-ar lua la trântă
iubirea ce te-a lăsat mască
și spre nori iată se-avântă
adevărul de-a ce se joacă
Suntem piațe sau actori
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Cerul cică a ieșit afară
din cuvânt abia se vede
incurabil de primăvară
convalescent de verde
Din cuvânt abia se vede
din tăceri îmi cresc aripi
ce-o mai vrea și Arhimede
într-un triunghi ce să țipi
Din tăceri îmi cresc aripi
incurabile de primăvară
înger sub acoperire polipi
cerul cică le-a ieșit afară
Din cuvânt abia se vede
cum din apă zboară pietre
Costel Zăgan
Îmi pare rău dar nu e primăvară
v-am spus și voi nu m-ați crezut
de-aceea m-am retras la țară
biet clopot surdomut
V-am spus și voi nu m-ați crezut
că trântorii își fac averi de miere
că mută viitorul în trecut
că paguba li-i singura avere
Când trântorii își fac averi de miere
din sărăcia voastră extraordinară
voi mai aveți o șansă și-o putere
să-i dați din veșnicie-afară
Păcat doar moartea vă învață
cum să pășiți nemuritori din viață
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008
Cine o să dea lovitura
cum v-ați plictist deja
v-a ajuns la capăt ura
nu se poate totuși așa
Cum v-ați plictisit deja
nimeni nu este pregătit
ce manta de vreme rea
lovituri numai de cuțit
Nimeni nu este pregătit
și v-a ajuns la capăt ura
dragostea-i totuși un mit
dacă o să dea lovitura
Cum v-ați plictisit deja
adevărul nu - i viața ta
Frământ lacrimi cu necazuri
Doamne este aluatul genial
când îmi face soarta nazuri
dacă sărit-am iar peste cal
Doamne este aluatul genial
și-l frământ doar din condei
lepădându-mă mereu pe mal
soarta mea când nu mă vrei
Îl frământ doar din condei
când îmi face soarta nazuri
flori de tei numai flori de tei
frământ lacrimi cu necazuri
Doamne este aluatul genial
(PS Adeverință de spital)
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Scriu poeme pe frânghie
scriu poeme doar de sus
cine știe oare cine nu știe
pe mine însă cine m-a pus
Scriu poeme doar de sus
scriu poeme doar pe apă
dacă-i american sau rus
alt poem o să priceapă
Scriu poeme doar pe apă
cine știe oare cine nu știe
cine moare dar cine scapă
scriind poeme pe frânghie
Scriu poeme doar de sus
dar alte taine pe-aici nu-s
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Ploaia-mi țâșnește din ochi
ploaia totuși urcă din ocean
luna parcă a oprit-o-n plopi
soarele cel mai mare golan
Ploaia totuși urcă din ocean
ploaia nu este geamănă stea
parcă-s Stan și parcă-s Bran
n-o fi filmul ăsta viața mea
Ploaia nu este geamănă stea
luna parcă a oprit-o-n plopi
și nu-i nici bună nu-i nici rea
ploaia-mi țâșnește din ochi
Ploaia totuși urcă din ocean
în numele lui Costel Zăgan
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Am resuscitat zăpada
parcă iarnă parcă vânt
din cerneală ieși spada
și-am înfipt-o în cuvânt
Parcă iarnă parcă vânt
pe cap aveam o căciulă
timpul trecea înghețând
clipele sau fulgii urlă
Pe cap aveam o căciulă
din cerneală ieși spada
amintirea iubito-i nulă
am resuscitat zăpada
Parcă-n iarnă parcă-n vânt
- versul trece tremurând -
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Mâinile doar te visează
dragoste fără de hotar
tu ești îngerul de pază
te ating sau flori răsar
Dragoste fără de hotar
infinitul te-nconjoară
numai totul e-n zadar
parcă foc și parcă pară
Infinitul te-nconjoară
tu ești îngerul de pază
să te pierd a câta oară
mâinile doar te visează
Dragoste fără de hotar
te-am găsit te caut iar
Costel Zăgan
Că valul urcă și coboară
marea este și nu este
de-aș fi piatră de moară
să macin ca o poveste
Marea este și nu este
respiri prin gura mării
făr-a prinde de veste
ești aici în capul zării
Respir prin gura mării
de-aș fi piatră de moară
să citesc mai acătării
că valul urcă și coboară
Marea este și nu este
ca Electra și Oreste
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Însă azi eu vreau să scriu
amare poeme pentru tine
știe moartea că sunt viu
n-am coroane de albine
Amare poeme pentru tine
rege Leare în stupul zilei
matca sub aripi mă ține
scuip din ceruri solda milei
Rege Leare în stupul zilei
moartea știe că sunt viu
numai ajuns la capul silei
doar azi eu vreau să scriu
Amare poeme pentru tine
scot din sânge dulci rubine
Costel Zăgan
Tu ești cel mai mare
eu sunt cel mai mic
și bucuria mă doare
suferința dă un pic
Eu sunt cel mai mic
tu ești Albă ca Zăpada
vreau totul și nimic
moarte iată-ți prada
Tu ești Albă ca Zăpada
orice iad își află iada
Tu ești cel mai tare
Bucuros și disperat
ca și Tine doar bărbat
Costel Zăgan
Te-aș rupe în patru foi
Timpule Măria Ta
să te pun la car cu boi
o și câte nu ți-aș da
Timpule Măria Ta
sala tronului e asta
mai că aș îngenunchea
să mă-nalț și basta
Sala tronului e asta
parcă trag la car cu boi
întinzându-mă ca pasta
să mă rup în patru foi
Timpule Măria Ta
du-te naibii nu mai sta
Costel Zăgan
Doar lasă-mă în poezie
și nu mă lua pe sus
o să cad fir-ar să fie
vai pe crucea lui Iisus
Ci nu mă lua pe sus
că toate merg în jos
nu e minus nu e plus
parcă-i Făt Frumos
De toate merg în jos
și-o să cazi fir-ar să fie
cine are vreun folos
doar lasă-mă în poezie
Ci nu mă lua pe sus
fără cruce parcă nu-s
Costel Zăgan
La ordinul tău Doamne
primăvara dă din coate
din muguri și din toamne
însă noi nu dăm din toate
Primăvara dă din coate
numai iarna dă din fulgi
vara merge ca pe roate
florile dacă nu-i smulgi
Numai iarna dă din fulgi
cu muguri să ne condamne
sar(i) din șanțul unei rugi
la ordinul tău Doamne
Primăvara dă din coate
și se screme că nu poate
Costel Zăgan
Bucovina mea din cer
Bucovina mea din carte
frumuseții doar îi cer
să mă ducă mai departe
Bucovina mea din carte
Bucovina mea din gând
ai pus sufletul deoparte
să te-aud în vers tăcând
Bucovina mea din gând
frumuseții doar îi cer
să nu te aud plângând
Bucovina mea din cer
Bucovina mea din carte
(ne)fericirea ne desparte
Costel Zăgan
SINUCIDERE PRIN ÎNFLORIRE
Arestați teiul din deal
mâine poate înflori
arestați teiul din deal
are vina de a fi
Mâine poate înflori
simt aici o-nfiorare
se crapă în tei de zi
floarea teiului răsare
Simt aici o-nfiorare
arestați teiul din deal
și acest pustiu de floare
va fi luat pe sus de val
Fluturând ca o batistă
crește-un tei ce nu există
Costel Zăgan , CEZEISME, 2008
Costel Zăgan, Cezeisme II (21 martie 2022)
Caţavencu Gagamiţă
Zoe şi cu toată şleahta
neamul meu de mioriţă
a umplut cu peşte balta
Zoe şi cu toată şleahta
ne-a întors iarăşi din drum
geaba ne mai plângem soarta
e doar o perdea de fum
Ne-a întors iarăşi din drum
neamul meu de mioriţă
nu ştiu când şi nu ştiu cum
Caţavencu Gagamiţă
Zoe şi cu toată şleahta
ne-a(u) mutat din lumea asta
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 august 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează
Muza cică-i nesătulă
muza are cică pofte
umblă moartă după pulă
și-ar trăi numai în grote
Muza are cică pofte
muza mișcă țintirimul
și-n tăcerile aorte
ne imită parcă-i mimul
Muza mișcă țintirimul
umblă moartă după pulă
și la cruce-i face plinul
muza-i cică nesătulă
Muza are cică pofte
mergi cu ea ori te
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Orice femeie are nevoie
orice bărbat are o grijă
această Arcă a lui Noe
de la mugur la schijă
Orice bărbat are o grijă
care-i femeie o nevastă
viața sau moartea o fisă
ziua și noaptea o pastă
O femeie care nevastă
această Arcă a lui Noe
dacă-i șansă și nevastă
orice femeie are nevoie
Orice poet are o grijă
poate-i aripă poate cârjă
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Poezia fiind infracțiune
nufărul se vinde pe noroi
totuși hai tăcere spune
care-i diferența dintre noi
Nufărul sau contul în noroi
o fecioară frumusețe beată
schimbă-ți hainele în ploi
și-altă față lumii îți arată
Frumusețea fecioară beată
haide spune tu tăcere spune
care-i mamă și care-i tată
poezie dar și rugăciune
Nufărul se vinde pe noroi
ci restu-l facem totuși noi
Costel Zăgan, revista INTERTEXT, IULIE-DECEMBRIE 2006
Iarna s-a mutat la tine
cu nămeți cu tot și fulgi
primăvara nu mai vine
flori de gheață smulgi
Cu nămeți cu tot și fulgi
viscolul zău ce lectură
și dintr-o poveste scurgi
Cosânzeana rea de gură
Viscolul vai ce lectură
primăvara nu mai vine
fulgii parcă nu se-ndură
iarna s-a mutat la mine
Cu nămeți cu tot și fulgi
c-un poem tot te descurci
Costel Zăgan
Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă do...
