Frunza mă mai vizitează
atât a mai rămas din tine
copacul are umbra trează
și amintiri roi de albine
Atât a mai rămas din tine
s-a dus și raiul hăt în cer
și n-am ce face-ți pare bine
în loc de cord ai frigider
S-a dus și raiul hăt în cer
copacul are umbra trează
doar amintirile mai
când frunza mă vizitează
Atât a mai rămas din tine
poemul ăsta cu suspine
Costel Zăgan, Cezeisme II
Imaginația zbârnie ca o bobină
talentul răsuflă din greu
trupul lumânarea ce dă lumină
se ceartă cu întunericul meu
Talentul răsuflă din greu
cine zău să-l recunoască
cine a zis să fii Dumnezeu
tu mai râios ca o broască
Cine vai să te recunoască
tu lumânare ce dai lumină
soarele o ponosită bască
imaginația arde o bobină
Talentul răsuflă din greu
ți-ai cheltuit ultimul leu
Costel Zăgan, CEZEISME II
Domnule Bacovia te rog
aruncă-ți steaua în stog
căpița pune-o-n sonet
floarea dă-o mai încet
Noaptea să dea în pârg
de scoți plumb din târg
scriind versuri una-două
pe cerul gata să plouă
Rămân stelele pe streșini
iar în viață trei prieteni
unuu-i bun dar e departe
altul tăcerea-și-împarte
Prin urmare singur - eu
mă împart la Dumnezeu
Costel Zăgan, CEZEISME II
Talentul n-are cuvântul
talentul trage la pug
trage să nu-l ia vântul
trece ca un tăvălug
Talentul trage la plug
talentul trage cu pușca
talentul arde ca ub rug
talentul nu-i cușca
Talentul trage cu pușca
trage să nu-l ia vântul
talentule nu mușca
talentule ai cuvântul
Talentul nu trage la plug
cenușă fost-ai odată rug
Costel Zăgan, Cezeisme II
Cheia sol a foii albe
Orice carte este-o boală
orice carte este-un leac
din nesimţire te scoală
chiar dac-ai dormit un veac
Orice carte este-un leac
ce te vindecă de moarte
clipe ai avut doar vrac
înc-un pas şi eşti departe
O şi dincolo de moarte
din nesimţire te scoală
sufletu-l pune deoparte
orice carte este-o boală
Orice carte este-un leac
eu scriind doar pot să tac
Costel Zăgan, Cezeisme
Român adică Eminescu
român adică dor și jale
să scoți în versuri nefirescul
pe care-l întâlnești în cale
Român adică dor și jale
român din cap pân-la călcâi
durerile aproapelui par ale tale
de-aceea sunt pe locu-ntâi
Român din cap până-la călcâi
să scoți în versuri nefirescul
să-l scrii o nu pleca rămâi
român adică Eminescu
Român adică dor și jale
în patru puncte cardinale
Costel Zăgan
Ajunsu-mi-a istoria în gât
și nu-i mâncarea preferată
și ca un porc o duc pe rât
- mizerie de altădată-
Și nu-i mâncarea preferată
carnea de albatros e inutilă
doar sânii cei zglobii de fată
iar mă fac să plâng de milă
Carnea de albatros e inutilă
dar ca un porc o duc pe rât
confortul meu această silă
ajunsu-mi-a istoria în gât
Dar nu-i mâncarea preferată
iubito pe lista mea de plată
Costel Zăgan, CEZEISME II
Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă do...
