GOLGOTA CUVÂNTULUI

‎Ioana Manolache‎ în Costel Zăgan

1 aprilie 2013 la 21:32 · 

Ioana Manolache

1 aprilie 2013 la 21:31

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române

iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul

viața trece numai visul tău rămâne

îl păstrez în mione răstignindu-l

Iartă-mă că-ți răstighesc cuvântul

este trup din trupul tău preasfânt

de-l rostesc se-nfiorează gândul

fără tine nu există nici un gând

Este trup din trupul tău preasfânt

viaţa trece visul însă mai rămâne

niciodată azi şi mâine şi oricând

Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul

îi dau viaţa-n mine răstignindu-l

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

ȘI LUNA-I DE DIAMANT

‎Ioana Manolache‎ în Costel Zăgan

31 martie 2013 la 09:33 · 

ŞI LUNA-I DE DIAMANT

Ating cerul cu călcâiul

îngerii mă iau la goană

luna-mi bate-n talpă cuiul

însă steaua-i vai o rană

Îngerii mă iau la goană

fug de lume-n altă lume

parcă fug vai de pomană

ajung la un cap de nume

Fug de lume-n altă lume

luna-mi bate-n talpă cuiul

când din suflet ies doar spume

şi-ating cerul cu călcâiul

Îngerii mă iau la goană

gratuit cu altă rană

Costel Zăgan , Cezeisme II

TĂCERE-N DOI

Ioana Manolache

30 martie 2019 la 20:16

TĂCERE-N DOI

Costel Zăgan

Ce poezie frumoasă eşti iubito

te-aş învăţa pe dinafară

dar mă încurc mereu la sâni

cuvintele au muguri pe la ţară

Ţi-aş învăţa pe dinafară

şi părul şi gâtul şi buricul

şi încotro nemaiavând de primăvară

aş recunoaşte c-am descoperit nimicul

Ce poezie frumoasă eşti iubito

şi eu ce norocos am fost

când tăcerea am zdrobit-o

şi-am priceput că toate au un rost

Şi aia şi aceasta şi aceea

ce chestie perfectă e femeia

Paul Hedley - pictura

GARDEROBA POETULUI

‎Ioana Manolache‎ în Costel Zăgan

Ioana Manolache

23 martie 2013 la 08:15

Garderoba poetului - Costel Zagan

Din nori mi-am croit o haină

din câmpie pantaloni

şi mi-am tras pe ochi o taină

încheiată-n doi eoni

Din câmpie pantaloni

şi din munţi ehei centură

şi cum dinţii-mi sunt afoni

câte-o simfonie-ndură

Din munţii ehei centură

peste ochi colea o taină

bănuind că moartea-i dură

mi-am croit din nori o haină

Şi din dealuri ce noroc

mi-am făcut pantofi pe loc

Costel Zăgan , Cezeisme II

INSTINCTUL POEZIEI

Mă dor genunchii de Brâncuşi

şi mâinile mă dor de Eminescu

într-un marfar am plâns la Huşi

cu merele din rai se-ocupă restul

De mâinile mă dor de Eminescu

când mângâi coapsele-ţi cu elegii

numai ca poet eu m-am ales cu

frumoasa toamnă a florilor dintâi

Când mângâi coapsele-ţi cu elegii

şi-într-un marfar mai râd la Huşi

în rapidul amintirii dragoste rămâi

mă dor genunchii de Brâncuşi

Şi mâinile mă dor de Eminescu

Shakespeare şi el să dea tot testul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2019)

A

LACIMILE DIN RAI

Și cum să nu mă bucur

dacă sufletu-mi plânge

ca o boabă de strugur

am și lumina în sânge

Dacă sufletu-mi plânge

Dumnezeu este plecat

n-a rămas niciun înger

la mine Doamne în sat

Dumnezeu este plecat

ca o boabă de strugur

n-a rămas niciun bărbat

n-am cum să mă bucur

Numai sufletu-mi plânge

în formă Doamne de înger

Costel Zăgan, CEZEISME II

NOI DOI EU ȘI SUFLETUL

Zilnic mă tot bat la cap

de nimic nu am habar

de mândrie nu încap

nici la piață nici bazar

De nimic nu am habar

ce trăiesc și ce mănânc

clipa mea-i fără hotar

saltul meu și mai adânc

Ce trăiesc și ce mănânc

de mândria mea nu-ncap

și în ochii mei mai plâng

zilnic mă tot bat la cap

De nimic nu am habar

dulce suflețel amar

Costel Zăgan, CEZEISME II