Zilnic mă tot bat la cap
de nimic nu am habar
de mândrie nu încap
nici la piață nici bazar
De nimic nu am habar
ce trăiesc și ce mănânc
clipa mea-i fără hotar
saltul meu și mai adânc
Ce trăiesc și ce mănânc
de mândria mea nu-ncap
și în ochii mei mai plâng
zilnic mă tot bat la cap
De nimic nu am habar
dulce suflețel amar
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu