SINGURĂTATE DE ÎNGER
Ani și ani petrecuți
într-o singurătate de înger
într-o cameră unde obscuritatea nu s-a pierdut
într-un cearcăn de tristețe
ca într-o pupilă obosită
și aceste poem l-am găsit singur
alături statornic
în așteptarea răsăritului
a zgomotului pașilor pe trotuar
a pașilor prezenți
venind și pierzându-se
pe străzile inundate de rouă a lumii
pierzându-se nicăieri presimțit...
Adâncă minune ce-mi colorează ferestrele
într-o existență pe olinie obscură
pe un clar de lună
șifonat - recunosc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu