DAR VINE ȘI VREMEA
Vine o vreme când nu mai știi cine ești
unde mergi.
Altarul e greu de lumină
grețos
afară e ceață și frig
iar picioarele împleticite pe străzi
tot mai străine.
Nu te mai poți sprijini de nimic
și chiar propriul plâns te lasă pradă
necunoscutului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu