Mă dor genunchii de Brâncuşi
şi mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huşi
cu merele din rai se-ocupă restul
De mâinile mă dor de Eminescu
când mângâi coapsele-ţi cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a florilor dintâi
Când mângâi coapsele-ţi cu elegii
şi-într-un marfar mai râd la Huşi
în rapidul amintirii dragoste rămâi
mă dor genunchii de Brâncuşi
Şi mâinile mă dor de Eminescu
Shakespeare şi el să dea tot testul
A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu