Frământ lacrimi cu necazuri
Doamne este aluatul genial
când îmi face soarta nazuri
dacă sărit-am iar peste cal
Doamne este aluatul genial
și-l frământ doar din condei
lepădându-mă mereu pe mal
soarta mea când nu mă vrei
Îl frământ doar din condei
când îmi face soarta nazuri
flori de tei numai flori de tei
frământ lacrimi cu necazuri
Doamne este aluatul genial
(PS Adeverință de spital)
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu