Suflu-n carnea ta de jar
cu sărutul meu de miere
și luceafăr și măgar
iau ce n-aș putea eu cere
Cu sărutul meu de miere
stârnesc stelele din tine
răsărind în alte ere
dragostea de-a pururi vine
Stârnind stelele din mine
păi luceafăr și măgar
cred că totuși ar fi bine
doar în carnea ta de jat
Că sărutul meu de miere
toată veșnicia-ți cere
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu