Legat cu lanțul de trecut
doar destinul nu-i o cușcă
că îngerul meu surdomut
scuipă vai praf de pușcă
Doar destinul nu-i o cușcă
să întind mâinile și zbor
că aerul însă mă mușcă
și toate înălțimile mă dor
Să întind mâinile și zbor
dar îngerul meu surdomut
parcă are piatră la picior
legat-e cu lanțul de trecut
Însă destinul nu-i o cușcă
foc cu foc și praf de pușcă
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu