CLEPSIDRA CU POEME DE NISIP

Pustiul curge în clepsidră

rămâne soarele-n nisip

zeița dragă are-o pizdă

și frumusețe al ei chip

Rămâne soarele-n nisip

cât ceru-i iată mai înalt

de o dezbrac de ce să țip

în poezie-i tot mai cald

Cât ceru-i iată mai înalt

zeița dragă are-o pizdă

și umbra a rămas în șpalt

pustiul iese din clepsidră

Rămâne soarele-n nisip

și-o elegie ultima pe chip

Costel Zăgan, CEZEISME II