Pustiul curge în clepsidră
rămâne soarele-n nisip
zeița dragă are-o pizdă
și frumusețe al ei chip
Rămâne soarele-n nisip
cât ceru-i iată mai înalt
de o dezbrac de ce să țip
în poezie-i tot mai cald
Cât ceru-i iată mai înalt
zeița dragă are-o pizdă
și umbra a rămas în șpalt
pustiul iese din clepsidră
Rămâne soarele-n nisip
și-o elegie ultima pe chip
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu