CIMITIRUL BUNEI SPERANȚE

Destinul chiar mă ştie pe de rost
eu însă nu-mi cunosc trecutul
cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost
dar Iuda la amândoi le dă sărutul

Eu totuşi nu-mi cunosc trecutul
prin viaţă trec ca trandafirul
în zori sub rouă fac pe-a mutul
iar noaptea luna-mi taie firul

În zori o fac pe-a trandafirul
cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost
o zi îmi duc pe umeri cimitirul
şi-apoi destinul mă-nvie pe de rost

Eu însă uit din nou trecutul
şi Iuda din oglindă-mi dă râzând sărutul

Costel Zăgan, Cezeisme, 2008