luni, 25 mai 2020

CA O CERBOAICĂ-N CĂLDURI LUNA

Dau cu întrebarea de perete
numai ecoul nu-i răspuns
hai aruncă-te în nori poete
cerul albastru bun de plâns

Numai ecoul nu-i răspuns
o mână plânge o alta râde
cântecul privighetorii m-a uns
cântecul ghilotina unui gâde

O mână plânge o alta râde
hai aruncă-te în nori poete
umbrele zilei tot mai hâde
dau cu întrebarea de perete

Numai ecoul nu-i răspuns
cornul lunii vai m-a împuns

Costel Zăgan, Cezeisme II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

MARIA ANEGROAIE

 SINGURĂTATE DE ÎNGER Ani și ani petrecuți într-o singurătate de înger într-o cameră unde obscuritatea nu s-a pierdut într-un cearcăn de tri...