marți, 31 martie 2020

GOLGOTA CUVÂNTULUI


Ioana Manolache
GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul
viața trece numai visul tău rămâne
îl păstrez în mione răstignindu-l

Iartă-mă că-ți răstighesc cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează gândul
fără tine nu există nici un gând

Este trup din trupul tău preasfânt
viaţa trece visul însă mai rămâne
niciodată azi şi mâine şi oricând
Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
îi dau viaţa-n mine răstignindu-l

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

luni, 30 martie 2020

ȘI LUNA-I DE DIAMANT


ŞI LUNA-I DE DIAMANT
Ating cerul cu călcâiul
îngerii mă iau la goană
luna-mi bate-n talpă cuiul
însă steaua-i vai o rană

Îngerii mă iau la goană
fug de lume-n altă lume
parcă fug vai de pomană
ajung la un cap de nume

Fug de lume-n altă lume
luna-mi bate-n talpă cuiul
când din suflet ies doar spume
şi-ating cerul cu călcâiul

Îngerii mă iau la goană
gratuit cu altă rană

Costel Zăgan , Cezeisme II

TĂCERE-N DOI


Ioana Manolache
TĂCERE-N DOI
Costel Zăgan

Ce poezie frumoasă eşti iubito
te-aş învăţa pe dinafară
dar mă încurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţară

Ţi-aş învăţa pe dinafară
şi părul şi gâtul şi buricul
şi încotro nemaiavând de primăvară
aş recunoaşte c-am descoperit nimicul

Ce poezie frumoasă eşti iubito
şi eu ce norocos am fost
când tăcerea am zdrobit-o
şi-am priceput că toate au un rost

Şi aia şi aceasta şi aceea
ce chestie perfectă e femeia

Paul Hedley - pictura

duminică, 22 martie 2020

GARDEROBA POETULUI


Ioana Manolache
Garderoba poetului - Costel Zagan
Din nori mi-am croit o haină
din câmpie pantaloni
şi mi-am tras pe ochi o taină
încheiată-n doi eoni

Din câmpie pantaloni
şi din munţi ehei centură
şi cum dinţii-mi sunt afoni
câte-o simfonie-ndură

Din munţii ehei centură
peste ochi colea o taină
bănuind că moartea-i dură
mi-am croit din nori o haină

Şi din dealuri ce noroc
mi-am făcut pantofi pe loc

Costel Zăgan , Cezeisme II

luni, 16 martie 2020

INSTINCTUL POEZIEI


Mă dor genunchii de Brâncuşi
şi mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huşi
cu merele din rai se-ocupă restul


De mâinile mă dor de Eminescu
când mângâi coapsele-ţi cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a florilor dintâi


Când mângâi coapsele-ţi cu elegii
şi-într-un marfar mai râd la Huşi
în rapidul amintirii dragoste rămâi
mă dor genunchii de Brâncuşi


Şi mâinile mă dor de Eminescu
Shakespeare şi el să dea tot testul

poezie de  din Cezeisme II (2019)
A

joi, 5 martie 2020

LACIMILE DIN RAI

Și cum să nu mă bucur
dacă sufletu-mi plânge
ca o boabă de strugur
am și lumina în sânge

Dacă sufletu-mi plânge
Dumnezeu este plecat
n-a rămas niciun înger
la mine Doamne în sat

Dumnezeu este plecat
ca o boabă de strugur
n-a rămas niciun bărbat
n-am cum să mă bucur

Numai sufletu-mi plânge
în formă Doamne de înger

Costel Zăgan, CEZEISME II

NOI DOI EU ȘI SUFLETUL

Zilnic mă tot bat la cap
de nimic nu am habar
de mândrie nu încap
nici la piață nici bazar

De nimic nu am habar
ce trăiesc și ce mănânc
clipa mea-i fără hotar
saltul meu și mai adânc

Ce trăiesc și ce mănânc
de mândria mea nu-ncap
și în ochii mei mai plâng
zilnic mă tot bat la cap

De nimic nu am habar
dulce suflețel amar

Costel Zăgan, CEZEISME II

ECONOMIE DE ISTORIE

Faci comerţ iar cu trecutul şi-ai scos ţara pe tarabă să te creadă surdomutul că eşti cică om de treabă Mi-ai scos ţara pe tarabă oameni bun...