EXERCIȚII ÎNAINTE DE GENEZĂ

 EXERCIŢII ÎNAINTE DE GENEZĂ

Dumnezeu o face lată

dracu` însă o vrea adâncă

când bunica era fată

bunicul era de stâncă

Dracu` o vrea însă adâncă

primăvara-i de zăpada

îngerul când stă la pândă

nicio fată n-o să cadă

Primăvara-i de zăpadă

şi bunica a fost fată

a făcut însă rocadă

şi n-a mai fost niciodată

Dumnezeu e Dumnezeu

şi n-o face cum vreau eu

Costel Zăgan, CEZEISME II

ROMÂNIE LIMBĂ DE CLOPOT

Românie limbă de clopot

Exilat în ţara mea

nu ştiu Doamne cine sunt

fie pâinea cât de rea

întind raze-n loc de unt

Nu ştiu Doamne cine sunt

că-s ţigan că-s alt golan

umbra-mi zace la pământ

şi nu are niciun ban

Ba-s ţigan ba alt golan

fie pâinea cât de rea

uite-a mai trecut un an

exilat în ţara mea

Nu ştiu Doamne cine sunt

speranţă sau poate vânt

Costel Zăgan, CEZEISME II

COLINDA PAȘILOR PIERDUȚI

 COLINDA PAȘILOR PIERDUȚI

Nouraș zăpadă-n dungi
iarnă dragă când ajungi
dusă-i frunza de prin vii
pe la noi de ce nu vii

Stele cad în Bethleem
să nu cadă toți mă tem
și-or veni colindătorii
când s-or naște visătorii

Dumnezeu poate-a crescut
și ne-o ține de urât
ca să dea în noi cu fulgi
nouraș zăpadă-n dungi

Tu-mi știi pasul pe de rost
iarnă dragă unde-ai fost

Costel Zăgan, CEZEISME

AVENTURI CU POEZIA

Aventuri cu poezia

Poezia sună deşteptarea
sar cuvinte din rastel
Doamne unde duce marea
dacă muntele mi-e ţel

Sar cuvinte din rastel
poemul e încărcat
să te văd zăgan costel
dacă eşti cu-adevărat

Poemul e încărcat
Doamne unde duce marea
dacă eşti mă rog bărbat
poezia sună deşteptarea

Sar cuvinte din rastel
deturnându-vă niţel

 Costel Zăgan, Cezeisme II (25 iunie 2020)
A

SIMFONIA LIBERTĂȚII ABSOLUTE

 SIMFONIA LIBERTĂŢII ABSOLUTE

Lumea cântă libertatea

tăcerea pe toţi ne-adună

vrând din nemurire partea

noi visăm Limba Română

Tăcerea pe toţi ne-adună

în zadar e sufletul rebel

cine trece zău o să rămână

visul ne vorbeşte numai el

În zadar e sufletul rebel

vrând din nemurire partea

n-ar putea trăi altfel

lumea cântă libertatea

Poezia când mă-nstrună

Dumnezeu vorbeşte în română

Costel Zăgan, CEZEISME II

POEMUL CEL MAI SINGUR DIN LUME

 Frunza mă mai vizitează

atât a mai rămas din tine

copacul are umbra trează

și amintiri roi de albine

Atât a mai rămas din tine

s-a dus și raiul hăt în cer

și n-am ce face-ți pare bine

în loc de cord ai frigider

S-a dus și raiul hăt în cer

copacul are umbra trează

doar amintirile mai

pier

când frunza mă vizitează

Atât a mai rămas din tine

poemul ăsta cu suspine

Costel Zăgan, Cezeisme II

UN ANIMAL ÎNCĂRCAT CU LACRIMI

 Imaginația zbârnie ca o bobină

talentul răsuflă din greu

trupul lumânarea ce dă lumină

se ceartă cu întunericul meu

Talentul răsuflă din greu

cine zău să-l recunoască

cine a zis să fii Dumnezeu

tu mai râios ca o broască

Cine vai să te recunoască

tu lumânare ce dai lumină 

soarele o ponosită bască

imaginația arde o bobină

Talentul răsuflă din greu

ți-ai cheltuit ultimul leu

Costel Zăgan, CEZEISME II

MATEMATICA VIEȚII

 Domnule Bacovia te rog

aruncă-ți steaua în stog

căpița pune-o-n sonet

floarea dă-o mai încet

Noaptea să dea în pârg

de scoți plumb din târg

scriind versuri una-două

pe cerul gata să plouă 

Rămân stelele pe streșini

iar în viață trei prieteni

unuu-i bun dar e departe

altul tăcerea-și-împarte

Prin urmare singur - eu

mă împart la Dumnezeu

Costel Zăgan, CEZEISME II

RUGUL DIN RUCSAC

 Talentul n-are cuvântul

talentul trage la pug

trage să nu-l ia vântul

trece ca un tăvălug

Talentul trage la plug

talentul trage cu pușca

talentul arde ca ub rug

talentul nu-i cușca

Talentul trage cu pușca

trage să nu-l ia vântul

talentule nu mușca

talentule ai cuvântul

Talentul nu trage la plug

cenușă fost-ai odată rug

Costel Zăgan, Cezeisme II

SOCRATE A CĂZUT PRINTRE PUNCTELE DE SUSPENSIE

 

Istoria sângerează printre rânduri

statuile se pregătesc să moară

bătută de prea multe gânduri

iese din rând iar viața de la țară

Statuile se pregătesc să moară

poetul fuge din statuie în statuie

în fiecare mugur e altă primăvară

dar primăvara mea de-a pururi nu e

Poetul fuge din statuie în statuie

bătut e Doamne de atâtea gânduri

că-n soarta asta dulce-amăruie

istoria iar sângerează printre rânduri

Statuile se pregătesc să moară

lăsând otrava-n cupa goală

Costel Zăgan, CEZEISME II

CHEIA SOL A FOII GOALE

Cheia sol a foii albe

Orice carte este-o boală
orice carte este-un leac
din nesimţire te scoală
chiar dac-ai dormit un veac

Orice carte este-un leac
ce te vindecă de moarte
clipe ai avut doar vrac
înc-un pas şi eşti departe

O şi dincolo de moarte
din nesimţire te scoală
sufletu-l pune deoparte
orice carte este-o boală

Orice carte este-un leac
eu scriind doar pot să tac

Costel Zăgan, Cezeisme

SUNT ROMÂN DAR MĂ TRATEZ

 SUNT ROMÂN DAR MĂTRATEZ

Român adică Eminescu
român adică dor și jale
să scoți în versuri nefirescul
pe care-l întâlnești în cale

Român adică dor și jale
român din cap pân-la călcâi
durerile aproapelui par ale tale
de-aceea sunt pe locu-ntâi

Român din cap până-la călcâi
să scoți în versuri nefirescul
să-l scrii o nu pleca rămâi
român adică Eminescu

Român adică dor și jale
în patru puncte cardinale

Costel Zăgan

CELE MAI FRUMOASE CEZEISME - Costel Zăgan: INCONFORT MARX

CELE MAI FRUMOASE CEZEISME - Costel Zăgan: INCONFORT MARX:  Ajunsu-mi-a istoria în gât și nu-i mâncarea preferată și ca un porc o duc pe rât - mizerie de altădată- Și nu-i mâncarea preferată carnea d...

INCONFORT MARX

 Ajunsu-mi-a istoria în gât

și nu-i mâncarea preferată

și ca un porc o duc pe rât

- mizerie de altădată-

Și nu-i mâncarea preferată

carnea de albatros e inutilă

doar sânii cei zglobii de fată

iar mă fac să plâng de milă

Carnea de albatros e inutilă

dar ca un porc o duc pe rât

confortul meu această silă

ajunsu-mi-a istoria în gât

Dar nu-i mâncarea preferată

iubito pe lista mea de plată  

Costel Zăgan, CEZEISME II

INSOMNIE ÎN RE MAJOR

Perna asta mă inspiră
mi-a făcut din noapte liră
mi-a făcut din pat vioară
insomnia să nu doară

Pernele ca nişte strofe
au şi ele alte pofte
nu ştiu care lenjerie
are chef de poezie

Nu ştiu oare ce o fi
fac din noapte miez de zi
şi se miră şi nevasta
cum de m-a lovit năpasta

De mă scol nu pentru ea
ci să scriu vai brambura

Costel Zăgan

ORFANI DE ȚARĂ

 ORFANI DE ŢARĂ

Carpaţii ne

mor de foame

Marea Neagră-i însetată

ţara asta n-are oameni

ţara asta-a fost odată

Marea Neagră-i însetată

în Dobrogea urlă câinii

ţara-asta-i blestemată

Doamne cu întinsul mâinii

În Dobrogea urlă câinii

ţara asta n-are oameni

am ajuns fundul genunii

Carpaţii ne mor de foame

Marea Neagră-i însetată

fără mamă fără tată

Costel Zăgan, CEZEISME II

PROSTIA CA HOBBY NAȚIONAL

 PROSTIA CA HOBBY NAŢIONAL

Se ia ţara în cătare
doinele drept praf de puşcă
ăla care ţipă-i tare
cine tace nu prea muşcă

Doinele-s praf de puşcă
execută foc cu foc
viaţa ta e-un fel de cuşcă
dacă scapi nu ai noroc

Execută foc cu foc
ăla care ţipă-i tare
unde iadul n-are loc
se ia ţara în cătare

ȘI

prostia praf de puşcă
execută tot ce mişcă

Costel Zăgan, CEZEISME II

POEMUL CA DORINȚĂ

 acum 6 ani

Ioana Manolache este cu Costel Zăgan şi Pagina Costel Zăgan.

24 august 2014 la 07:10 · 

Poemul ca dorinţă
de Costel Zăgan

Vrei să-mi ţii de urât frumoaso
să ieşim diseară-ntr-un poem
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
doar c-o interjecţie te chem

Hai diseară-ntr-un poem
să te fac hiperbolă c-o sărutare
c-un sonet de-amor să te blestem
şi din cer buzna să dăm în mare

Să te fac hiperbolă c-o sărutare
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
pentr-un amurg de fată mare
vrei să-mi ţii de urât frumoaso

Să ieşim diseară-ntr-un poem
şi cu nume de femeie să te chem

CEZEISME, 2008

STIHIA TINEREȚII

 STIHIA TINEREŢII

Şcoala trebuie să urce
şcoala nu-i cenuşăreasă
odihnească-se pe cruce
doar cine nu stă acasă

Şcoala nu-i cenuşăreasă
să dea doar cu mătura
ea este cea mai aleasă
să ne poată antrena

Să dăm noi cu mătura
odihnească-se pe cruce
cei ce nu ştiu măsura
şcoala trebuie să(-i) urce

Şcoala nu-i cenuşăreasă
să vă-mpingă de acasă

Costel Zăgan, CEZEISME II

INCONFORT DON QUIJOTE

INCONFORT DON QUIJOTE

august 29, 2019

Nu m-atinge că iau foc
nu-mi zâmbi că te distrug
lângă soare vreau un loc
cam pe-acolo-s rece rug

Nu-mi zâmbi că te distrug
toate-mi plac la nebunie
munți din apă iată smulg
să-i transform în apă vie

Toate-mi plac la nebunie
lângă soare vreau un loc
noaptea mea fir-ar să fie
Doamne poate dă în foc

Dacă tragi cu mine-n jug
poți zâmbi că nu împung

Costel Zăgan, CEZEISME II

NO UNDE-I

Unde-i dragostea de altădată

macii-incendiază parcă cerul

numai melancolia mea e fată

doar tristețea spune adevărul

Macii-incendiază parcă cerul

marea se revarsă o în cuvinte

și ce văd îmi zburlește părul

se-nvârt morții din morminte

O se revarsă marea în cuvinte

numai melancolia mea e fată

ce păcat mă-mpinge înainte

unde-i dragostea de altădată

Parcă incendiază macii cerul

când Paris își mănâncă mărul

Costel Zăgan, CEZEISME II

Tudor Gheorghe Niciodata Toamna Infinit Arghezi C Z

SPITALUL PRIMĂVERII

Verde crud legat la rană

soare rupt din călendar

joci comedia umană

însă vai nu ai habar

Soare rupt din buzunar

duci lumina în cocioabă

cerul pe care nu-l ari

este preș un fel de iarbă

Duce lumina-n cocioabă

joci comedia umană

viața ta dusă în roabă

verde crud legat la rană

Soare rupt din calendar

dulce destin și amar

Costel Zăgan, CEZEISME II

TĂCERILE LIMBII ROMÂNE

Mă scol cu noaptea-n ochi

doar cu întunericul pe buze

numai speranțe nu îngropi

bucuria Doamne să n-acuze

Doar cu întunericul pe buze

ce durere ziua mă îngână

și la balul cărei muze

voi dansa noaptea pe lună

Ce durere ziua îmi îngână

ce speranțe nu îngropi

azi și ieri Limba Română

s-a trezit cu mine-n ochi

Și cu întunericul pe buze

camuflez poezii nespuse

Costel Zăgan, CEZEISME II

HIPERSONET LUDIC

Doamne-n fiecare seară

Bacovia îmi cântă la vioară

Macedonski cântă la trombon

eu însă tac de tot afon

Eminescu murmură-n pădure

unde-i luna lupul să n-o fure

unde-s codrul și copilăria

dacă-n vers e România

Sadoveanu s-a întors acasă

chiar dacă la unii nu le pasă

Mircea lui Dinescu revoluționarul

iar aruncă poeziei zarul

Și-au rămas alții mai tineri

s-o gâdile pe Sfânta Vineri

poate se îndură și Sfântul

să gâdile cu piciorul pământul

Lumea să se-nveselească

de condiția omenească

Costel Zăgan, HIPERSONETE