NOPȚI ȘI ZILE ÎNTRERUPTE DE POEZIE

 Vai ce munte de durere

ce prăpastie de-amar

viața asta ce mai cere

dacă-i totul în zadar

Ce prăpastie de-amar

pe-o câmpie violetă

spre ce vârf însă mă car

suferința-i o planetă

Pe-o câmpie violetă

viața asta totul cere

s-a dus totul la ruletă

of ce munte de durere

Ce prăpastie de-amar

lumânarea ultim far

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

POEM AMÂNAT

 Adevărul de-a ce se joacă

suntem paiațe sau actori

iubirea ce te-a lăsat mască

te-ajută din tine să zbori

Suntem paiațe sau actori

minciuna te-ar lua la trântă

cum a făcut-o de atâtea ori

lâsând inima neagră și frântă

Minciuna ți-ar lua la trântă

iubirea ce te-a lăsat mască

și spre nori iată se-avântă

adevărul de-a ce se joacă

Suntem piațe sau actori

te naști iubire ca să mori

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II 

FOTOSOFIE

Cerul cică a ieșit afară

din cuvânt abia se vede

incurabil de primăvară 

convalescent de verde

Din cuvânt abia se vede

din tăceri îmi cresc aripi

ce-o mai vrea și Arhimede

într-un triunghi ce să țipi

Din tăceri îmi cresc aripi

incurabile de primăvară

înger sub acoperire polipi

cerul cică le-a ieșit afară

Din cuvânt abia se vede

cum din apă zboară pietre

Costel Zăgan

RECURS LA DEZNĂDEJDE

 Îmi pare rău dar nu e primăvară

v-am spus și voi nu m-ați crezut

de-aceea m-am retras la țară

biet clopot surdomut

V-am spus și voi nu m-ați crezut

că trântorii își fac averi de miere

că mută viitorul în trecut

că paguba li-i singura avere

Când trântorii își fac averi de miere

din sărăcia voastră extraordinară

voi mai aveți o șansă și-o putere

să-i dați din veșnicie-afară

Păcat doar moartea vă învață

cum să pășiți nemuritori din viață

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

ÎNCONJURAT

Cine o să dea lovitura

cum v-ați plictist deja

v-a ajuns la capăt ura

nu se poate totuși așa

Cum v-ați plictisit deja

nimeni nu este pregătit

ce manta de vreme rea

lovituri numai de cuțit

Nimeni nu este pregătit

și v-a ajuns la capăt ura

dragostea-i totuși un mit

dacă o să dea lovitura

Cum v-ați plictisit deja

adevărul nu - i viața ta

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

POST SCRIPTUM

 Frământ lacrimi cu necazuri

Doamne este aluatul genial

când îmi face soarta nazuri

dacă sărit-am iar peste cal

Doamne este aluatul genial

și-l frământ doar din condei

lepădându-mă mereu pe mal

soarta mea când nu mă vrei

Îl frământ doar din condei

când îmi face soarta nazuri

flori de tei numai flori de tei

frământ lacrimi cu necazuri

Doamne este aluatul genial

(PS Adeverință de spital)

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

GHEAȚA DINTRE CUVINTE

Scriu poeme pe frânghie

scriu poeme doar de sus

cine știe oare cine nu știe

pe mine însă cine m-a pus

Scriu poeme doar de sus

scriu poeme doar pe apă

dacă-i american sau rus

alt poem o să priceapă

Scriu poeme doar pe apă

cine știe oare cine nu știe

cine moare dar cine scapă

scriind poeme pe frânghie

Scriu poeme doar de sus

dar alte taine pe-aici nu-s

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

Vieilles Chansons ♪ Meilleures Chansons en Françaises ♪Les 30 Plus Belle...

ȘCOALA CERULUI

 Ploaia-mi țâșnește din ochi

ploaia totuși urcă din ocean

luna parcă a oprit-o-n plopi

soarele cel mai  mare golan

Ploaia totuși urcă din ocean

ploaia nu este geamănă stea

parcă-s Stan și parcă-s Bran

n-o fi filmul ăsta viața mea

Ploaia nu este geamănă stea

luna parcă a oprit-o-n plopi

și nu-i nici bună nu-i nici rea

ploaia-mi țâșnește din ochi

Ploaia totuși urcă din ocean

în numele lui Costel Zăgan

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

IARNA CA O AMINTIRE

 Am resuscitat zăpada

parcă iarnă parcă vânt

din cerneală ieși spada

și-am înfipt-o în cuvânt

Parcă iarnă parcă vânt

pe cap aveam o căciulă

timpul trecea înghețând

clipele sau fulgii urlă

Pe cap aveam o căciulă

din cerneală ieși spada

amintirea iubito-i nulă

am resuscitat zăpada

Parcă-n iarnă parcă-n vânt

- versul trece tremurând -

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

CARATELE UNEI NOPȚI DE IUBIRE

 Mâinile doar te visează

dragoste fără de hotar

tu ești îngerul de pază

te ating sau flori răsar

Dragoste fără de hotar

infinitul te-nconjoară

numai totul e-n zadar

parcă foc și parcă pară

Infinitul te-nconjoară

tu ești îngerul de pază

să te pierd a câta oară

mâinile doar te visează

Dragoste fără de hotar

te-am găsit te caut iar

Costel Zăgan

MITOLOGIA MĂRII NEGRE

 Că valul urcă și coboară

marea este și nu este

de-aș fi piatră de moară

să macin ca o poveste

Marea este și nu este

respiri prin gura mării

făr-a prinde de veste

ești aici în capul zării

Respir prin gura mării

de-aș fi piatră de moară

să citesc mai acătării

că valul urcă și coboară

Marea este și nu este

ca Electra și Oreste

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

REGELE LEARE POETUL

 Însă azi eu vreau să scriu

amare poeme pentru tine

știe moartea că sunt viu

n-am coroane de albine

Amare poeme pentru tine

rege Leare în stupul zilei

matca sub aripi mă ține

scuip din ceruri solda milei

Rege Leare în stupul zilei

moartea știe că sunt viu

numai ajuns la capul silei

doar azi eu vreau să scriu

Amare poeme pentru tine

scot din sânge dulci rubine

Costel Zăgan

SINGURUL PERPETUUM MOBILE DIN UNIVERS

 Tu ești cel mai mare

eu sunt cel mai mic

și bucuria mă doare

suferința dă un pic

Eu sunt cel mai mic

tu ești Albă ca Zăpada

vreau totul și nimic

moarte iată-ți prada

Tu ești Albă ca Zăpada

și bucuria mă doare

orice iad își află iada

Tu ești cel mai tare

Bucuros și disperat

ca și Tine doar bărbat

Costel Zăgan

CERȘETORUL DE IUBIRE

Te-aș rupe în patru foi

Timpule Măria Ta

să te pun la car cu boi

o și câte nu ți-aș da

Timpule Măria Ta

sala tronului e asta

mai că aș îngenunchea

să mă-nalț și basta

Sala tronului e asta

parcă trag la car cu boi

întinzându-mă ca pasta

să mă rup în patru foi

Timpule Măria Ta

du-te naibii nu mai sta

Costel Zăgan

SUBORDIN

         Doar lasă-mă în poezie

și nu mă lua pe sus

o să cad fir-ar să fie

vai pe crucea lui Iisus

Ci nu mă lua pe sus

că toate merg în jos

nu e minus nu e plus

parcă-i Făt Frumos

De toate merg în jos

și-o să cazi fir-ar să fie

cine are vreun folos

doar lasă-mă în poezie

Ci nu mă lua pe sus

fără cruce parcă nu-s

Costel Zăgan

(NE)PLĂCERI (NE)VINOVATE

 La ordinul tău Doamne

primăvara dă din coate

din muguri și din toamne

însă noi nu dăm din toate

Primăvara dă din coate

numai iarna dă din fulgi

vara merge ca pe roate

florile dacă nu-i smulgi

Numai iarna dă din fulgi

cu muguri să ne condamne

sar(i) din șanțul unei rugi

la ordinul tău Doamne

Primăvara dă din coate

și se screme că nu poate

Costel Zăgan

INVOCAȚIE

Bucovina mea din cer

Bucovina mea din carte

frumuseții doar îi cer

să mă ducă mai departe

Bucovina mea din carte

Bucovina mea din gând

ai pus sufletul deoparte

să te-aud în vers tăcând 

Bucovina mea din gând

frumuseții doar îi cer

să nu te aud plângând

Bucovina mea din cer

Bucovina mea din carte

(ne)fericirea ne desparte

Costel Zăgan

 SINUCIDERE PRIN ÎNFLORIRE

Arestați teiul din deal

mâine poate înflori

arestați teiul din deal

are vina de a fi

Mâine poate înflori

simt aici o-nfiorare

se crapă în tei de zi

floarea teiului răsare

Simt aici o-nfiorare

arestați teiul din deal

și acest pustiu de floare

va fi luat pe sus de val

Fluturând ca o batistă

crește-un tei ce nu există

Costel Zăgan , CEZEISME, 2008

VÂNZĂTOAREA DE NINSORI

Cum te dezbraci copacii dau în floare

și simt în piept văpaia unui crin

de la zăpadă sufletul se-aprinde oare

când te privesc și mor câte puțin

Și simt în piept văpaia unui crin

și trupul parcă-i flacără străină

între prea mult și iată prea puțin

ești noaptea devorată de lumină

Și trupul parcă-i flacără străină

de la zăpadă sufletul se-aprinde oare

și cine pentru cine dă lumină

stă noaptea sub această întrebare

Cum te dezbraci copacii dau în floare

de parcă i-ar aprinde o ninsoare

Costel Zăgan, ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, 2014

Toate reacţiile:

POEM SECAT

Seceta ucide zice poetul

seceta nu-i bună la rană

murim încetul cu încetul

în poezia contemporană

Seceta nu-i bună la rană

seceta nu-i bună la nimic

un înger a rămas în pană

c-un poem la cer îl ridic

Seceta nu-i bună de nimic

murim încetul cu încetul

ca destinul negru în plic

seceta ucide scrie poetul

Seceta nu-i bună la rană

seceta-i condiţia umană

Costel Zăgan, Cezeisme II (21 martie 2022)

 

Versuri din căutări recente

Mutaţie definitivă în derizoriu

Caţavencu Gagamiţă
Zoe şi cu toată şleahta
neamul meu de mioriţă
a umplut cu peşte balta

Zoe şi cu toată şleahta
ne-a întors iarăşi din drum
geaba ne mai plângem soarta
e doar o perdea de fum

Ne-a întors iarăşi din drum
neamul meu de mioriţă
nu ştiu când şi nu ştiu cum
Caţavencu Gagamiţă

Zoe şi cu toată şleahta
ne-a(u) mutat din lumea asta

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 august 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează

OROLOGIUL DE NORI

 Muza cică-i nesătulă

muza are cică pofte

umblă moartă după pulă

și-ar trăi numai în grote

Muza are cică pofte

muza mișcă țintirimul

și-n tăcerile aorte

ne imită parcă-i mimul

Muza mișcă țintirimul

umblă moartă după pulă

și la cruce-i face plinul

muza-i cică nesătulă

Muza are cică pofte

mergi cu ea ori te

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

TITLUL VINE DIN URMĂ

Orice femeie are nevoie

orice bărbat are o grijă

această Arcă a lui Noe

de la mugur la schijă

Orice bărbat are o grijă

care-i femeie o nevastă

viața sau moartea o fisă

ziua și noaptea o pastă

O femeie care nevastă

această Arcă a lui Noe

dacă-i șansă și nevastă

orice femeie are nevoie

Orice poet are o grijă

poate-i aripă poate cârjă

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

MARTORUL ȘPERACLU

 Poezia fiind infracțiune

nufărul se vinde pe noroi

totuși hai tăcere spune

care-i diferența dintre noi

Nufărul sau contul în noroi

o fecioară frumusețe beată

schimbă-ți hainele în ploi

și-altă față lumii îți arată

Frumusețea fecioară beată

haide spune tu tăcere spune

care-i mamă și care-i tată

poezie dar și rugăciune

Nufărul se vinde pe noroi

ci restu-l facem totuși noi 

Costel Zăgan, revista INTERTEXT, IULIE-DECEMBRIE 2006

FULGER ÎN ALB

 Iarna s-a mutat la tine

cu nămeți cu tot și fulgi

primăvara nu mai vine

flori de gheață smulgi

Cu nămeți cu tot și fulgi

viscolul zău ce lectură

și dintr-o poveste scurgi

Cosânzeana rea de gură

Viscolul vai ce lectură

primăvara nu mai vine

fulgii parcă nu se-ndură 

iarna s-a mutat la mine

Cu nămeți cu tot și fulgi

c-un poem tot te descurci

Costel Zăgan