luni, 26 septembrie 2022

CERUL DIN POEM

 Noaptea clocotește-n sânge

noaptea clocotește-n piept

cerul Doamne iată curge

parcă-n muzică direct


Noaptea clocotește-n piept

noaptea spumegă-n cuvânt

printre zile drumul drept

ocolește doar un gând


Noaptea spumegă-n cuvânt

cerul Doamne iată curge

între prost și înțelept

noaptea clocotește-n sânge


Noaptea clocotește-n piept

ce viață ce moarte ce aștept


Costel Zăgan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ECONOMIE DE ISTORIE

Faci comerţ iar cu trecutul şi-ai scos ţara pe tarabă să te creadă surdomutul că eşti cică om de treabă Mi-ai scos ţara pe tarabă oameni bun...