NEGRU DE VIS PULBERE

Negru se albește noaptea

negru pe negru mai alb

culorile și-au luat partea

spală-te cu toate pe cap

Negru pe negru mai alb

negru noapte profundă

de negru de ce să scap

negrul nu mă ascunde

Negru noapte profundă

culorile și-au luat partea

partea cea mai scundă

negrul albește noaptea

Negru pe negru ce alb

explozie tăcere și praf

Costel Zăgan, CEZEISME II

CERUL DIN POEM

 Noaptea clocotește-n sânge

noaptea clocotește-n piept

cerul Doamne iată curge

parcă-n muzică direct

Noaptea clocotește-n piept

noaptea spumegă-n cuvânt

printre zile drumul drept

ocolește doar un gând

Noaptea spumegă-n cuvânt

cerul Doamne iată curge

între prost și înțelept

noaptea clocotește-n sânge

Noaptea clocotește-n piept

ce viață ce moarte ce aștept

Costel Zăgan

SCLAVA (NE)FIRII

 Sclavă a iubirii

libertate fără șef

după nuntă mirii

viața ce ghișeft

Libertate fără șef

sclavă a (ne)firii

simfonică sau rep

muzica golește mirii

 Sclavă a (ne)firii

după nuntă calea

spinii și trandafirii

hai adio valea

Libertate

de-o parte

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

CU SAU FĂRĂ

 Ești un vulcan

cu poezia-n bot

o dată pe an

ne ștergi de tot

Cu poezia-n bot

cu foc pe limbă

rugina o rod

poezia schimbă

Foc de pe limbă

o dată pe an

steaua plimbă

sunt un vulcan

Cu poezia-n bot

 imposibilu-l pot

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

INSTRUCȚIE DE NOAPTE

 Poezie pe loc repaus

poezie înaintează

Doamne ce haos

din zori la amiază

Poezia înaintează

fără prizonieri

viața-i o oază

de azi până ieri

Fără prizonieri

Doamne ce haos

știi ce-mi ceri

poezie pe loc repaus

Poezia înaintează

Cu Dumnezeu pe fază

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

ÎNGER DE ZĂPADĂ

 Fulgi ce nu mai vor săcadă

aerul imensă plasă de azur

e frig am un ochi de zăpadă

vino ca o ninsoare împrejur

Și parcă-ar ninge muzical

pe rugul pregătit să doară

și ca un fulg eu urc la deal

și tu ai vrea să stingi o seară

Întind mâna și lumea ia foc

incendiind zăpada cu văpăi

din coate de frig îmi fac loc

topit de lumina ochilor tăi

Vântul duce lumina pe cuprins

surâsul se-aprinde-n dimineață

numai bătaia ta de inimă a nins

 îngerul și-a luxat umbra pe gheață

Costel Zăgan, RUGUL EMOTIV

 

CONCERT ANUAL PENTRU FRUNZE PĂSĂRI ȘI TROMPETĂ

 O frunză e-un geamăt
toamna cântă la pian
care ochi are-un lacăt
celălalt e pui sărman

Toamna cântă la pian
frunzele ca niște clape
unde ai cântat-un an
trec prin aer niște ape

Frunzele ca niște clape
care ochi are un lacăt
care cântă sub pleoape
clipa trece o fi geamăt

Toamna cântă la pian
să plângi o dată-n an

Costel Zăgan

DIMINUTIVÂND LUMINA LUNII

Lasă-mă-n durerea mea
vezi cât de tare-mi place
scriu şi mai răsare-o stea
lasă firmamentu-n pace

Vezi cât de tare-mi place
fluieră-mă totuși că exist
mută cerul mai încoace
ce mă bucur că sunt trist

Fluieră-mă totuși că exist
scriu şi mai răsare-o stea
din cercul tău prea cubist
lasă-mă-n durerea mea

Vezi cât de tare-mi place
luna goală băi vârcolace

Costel Zăgan

SĂGEATA VIEȚII

Gata de lansare

poetul se dezbracă

care pe care

și artă și arcă

Poetul se dezbracă

poetul se scufundă

sub ceruri parcă

undă sub undă

Poetul se scufundă

care pe care

viața-i o rundă

gata de lansare

Poetul se dezbracă

de moarte parcă

Costel Zăgan, CEZEISME II

CU POEZIA-N DOUĂ LUNTRI

Costel Zăgan

Și poezia mă prelucrează non-stop

Doamne poezia îmi colindă trupul

mi-aduce din prima zi câteun strop

și umple albinelor cu miere stupul

Doamne poezia îmi colindă trupul

poezia mă zidește poezia mă dărâmă

când noaptea tare-n mine urlă lupul

doar ecoul se-aude-n Limba Română

Poezia mă zidește poezia mă dărâmă

mi-aduce din prima zi câteun strop

Dumnezeu o să mă țină iar de mână

și poezia mă prelucrează non-stop

Doamne poezia îmi colindă trupul

zău suflete n-ai s-o faci pe-a mutul

(din volumul „Cezeisme II”)

EXCLUS

Arde tocul meu de preșcolar

arde Doamnă Învățătoare

arde fila mea din calendar

și lumea ca o rană ne doare

Nu-i Doamnă Învățătoare

nici banca nici primul vers

într-un plic lacrimi amare

poate mama ieri le-a șters

Nici banca nici primul vers

arde fila mea din calendar

un cuvânt însă din Univers

arde tocul meu de preșcolar

Arde Doamnă Învățătoare

și copilăria noastră doare

Costel Zăgan

BIBLIOTECA NOPȚII

 Și rănile dispar în timp

amintirile se nasc acasă

eu am fost și pe Olimp

rana să mai urc mă lasă

Amintirile se nasc acasă

amintirile nu ies în stradă

prietenia aruncă o plasă

prietenia trece ca o spadă

Amintirile nu ies în stradă

eu am fost și pe Olimp

o carte din cer să cadă

și rănile dispar în timp

Amintirile se nasc acasă

din ceața lumii mai deasă

Costel Zăgan

DIDACTICA XXI

 Costel Zăgan

08.06.2022

La ce-i bun un profesor

întrebare fără de răspuns

la ce-i bun un profesor

râd izbucnind în plâns

Întrebare fără de răspuns

ori bătaie de joc pe față

în bancă soarele-i ascuns

și doar proștii mai învață

Sau bătaie de joc pe față

la ce-i bun un profesor

moarte domnilor pe viață

la ce-i bun un profesor

Întrebare fără de răspuns

-în miezul tăcerii ascuns-

(din volumul Cezeisme II)

NINGE CU VERSURI ÎNGHEȚATE

Eminescu s-ar întoarce

România Doamne nu-i

stau la vamă nişte Parce

sare lira brusc din cui

România Doamne nu-i

toți teii i-au sacrificat

cerul este-al nimănui

nu mai e niciun bărbat

Toți teii i-au sacrificat

stau la vamă nişte Parce

ca poet la mine-n sat

Eminescu s-ar întoarce

Doamne poezie însă nu-i

nici pe Prut nici pe Bahlui

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2017)

POETUL DIN CER

 Numai omul râde

doar omul se roagă

între sfânt și gâde

mi-a sărit o doagă

Doar omul se roagă

numai omul  plânge

bate-n cer o toacă

de lacrimi și sânge

Doar omul plânge

între sfânt și gâde

rătăcit un înger

numai omul râde

Numai omul se roagă

pe a nopții albă placă

Costel Zăgan, CEZEISME II

PE BARICADELE POEZIEI

Lui EMIL DRUNCEA, in memoriam

De-aceeaşi parte a baricadei

eu am crezut mereu că eşti

un senior supus puţin baladei

încape azi pe malul unei veşti

Eu am crezut mereu că eşti

nemuritor în lumea asta mică

şi cine crede totuşi în poveşti

nici de-o moarte n-are frică

Nemuritor în lumea asta mică

un senior supus puţin baladei

din versuri mâinile-şi ridică

de-aceeaşi parte a baricadei

Eu am crezut mereu că eşti

un Făt-Frumos din Ipoteşti

Costel Zăgan

HIPERGLOSĂ

Toate trec pe diainte

în auz îmi sună toate

însă cine ţine minte

și dacă nu se poate

În auz îmi sună toate

şi din lună şi din stele

să meargă ca pe roate

trag(i) cortina între ele

Ba în lună ba în stele

cine însă ţine minte

și personajele rebele

toate trec pe dinainte

În auz păstrezi ceva

doar nimic etcaetera

Costel Zăgan, CEZEISME II