ȘI LUNA-I DE DIAMANT

 Şi luna-i de diamant

Ating cerul cu călcâiul

îngerii mă iau la goană

luna-mi bate-n talpă cuiul

însă steaua-i tot o rană

Îngerii mă iau la goană

fug de lume-n altă lume

parcă fug dar

de pomană

ajung la un cap de nume

Fug de lume-n altă lume

luna-mi bate-n talpă cuiul

și din suflet ies iar spume

ating cerul cu călcâiul

Îngerii mă iau la goană

gratuit cu altă rană

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 ianuarie 2013)

REGINA NINSORILOR DE ALTĂDATĂ

Erai înger de zăpadă

ori o flacără-nghețată

din cer fulgii stau să cadă

să te nască înc-o dată

Ca pe-o flacără-nghețată

ochii mei te șlefuiesc

de lumina ta se-mbată

și-apoi cântă nefiresc

Ochii mei te șlefuiesc

lacrimă gata să cadă

dintr-un ochi neomenesc

cade-un înger de zăpadă

Flacără înlăcrimată

ninsoare mugur de fată

Costel Zăgan

, CEZEISME II, Revista Chronos, nr.2 aprilie 2013

SCÂNTEI ȘI CUVINTE

 Suflu-n carnea ta de jar

cu sărutul meu de miere

și luceafăr și măgar

iau ce n-aș putea eu cere

Cu sărutul meu de miere

stârnesc stelele din tine

răsărind în alte ere

dragostea de-a pururi vine

Stârnind stelele din mine

păi luceafăr și măgar

cred că totuși ar fi bine

doar în carnea ta de jat

Că sărutul meu de miere

toată veșnicia-ți cere

Costel Zăgan, CEZEISME II

VREI?

 IARNĂ-N DOI

Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuși cu goarna
semn să-ți dea unde să fugi

Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ți sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă

Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăși cu goarna
viscolește o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna

Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi

Costel Zăgan, CEZEISME II

CEZEISM ÎNZĂPEZIT

 IARNĂ-N DOI

Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuși cu goarna
semn să-ți dea unde să fugi

Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ți sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă

Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăși cu goarna
viscolește o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna

Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi

Costel Zăgan, CEZEISME II              19 IANUARIE 2016

CE POFTĂ AM SĂ FIU NEMURITOR

 PARADISUL APARENŢELOR

Costel Zăgan

Ce poftă am să fiu nemuritor

şi Doamne nu-s decât doar trist

hai viaţa-mi strigă hai dă-i zor

şi n-am ce face şi exist

Şi Doamne nu-s decât doar trist

poet cu stele reci în oaseE POFTĂ AN SĂ FIU

revendic ca pedeapsă că exist

iubirile femeilor frumoase

Poet cu stele reci drept oase

hai moartea-mi strigă hai dă-i zor

ce-ţi trebuie femei frumoase

când naiba să te ia eşti muritor

O Doamne nu-s decât doar trist

îmi revendic steaua deci exist

CEZEISME, 2008

POEZIA NUMAI EA

 Poezia în pauza de masă

poezia dintre fulgii de nea

poezia ce se urcă pe casă

poezia Doamne numai ea

Poezia dintre fulgii de nea

poezia ce răstoarnă munții

poezia răsărind ca o stea

taman la streașina frunții

Poezia ce răstoarnă munții

poezia ce se urcă pe casă

poezia născuții și cărunții

poezia din pauza de masă

Poezia dintre fulgii de nea

poezia dragă nimic altceva

Costel Zăgan, CEZEISME II

SONET INVIZIBIL

 Efect Eminescu: mireasma teiului ne invadează adolescenţa!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (august 2008)

UN INSTINCT?

 

Instinctul poeziei

Mă dor genunchii de Brâncuşi
şi mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huşi
cu merele din rai se-ocupă restul

De mâinile mă dor de Eminescu
când mângâi coapsele-ţi cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a florilor dintâi

Când mângâi coapsele-ţi cu elegii
şi-într-un marfar mai râd la Huşi
în rapidul amintirii dragoste rămâi
mă dor genunchii de Brâncuşi

Şi mâinile mă dor de Eminescu
Shakespeare şi el să dea iar testul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2019)

FIIND EMINESCU

 

Fiind Eminescu

Fiind poet tăceri cureieram
şi mă opream ades lângă cuvânt
şi tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt

Şi mă opream ades lângă cuvânt
ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
de-şi risipea mireasma teiul sfânt
părea că totuşi nu trăiesc degeaba

Ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
eu tâmpla mi-o apropiam
lumina lunii o căram cu roaba
fiind poet tăceri cutreieram

Şi mă opream ades lângă cuvânt
iluminat de teiul vechi şi sfânt

poezie de Costel Zăgan

TEIUL GONFLABIL

 

Teiul gonflabil

O să vă trezesc cu versul
pe pământ eu nu încap
şi mă joc de-a Eminescu
cu tăcerile din cap

Pe pământ eu nu încap
şi-s rănit de poezie
de toate se-alege praf
tăceri mai rămân o mie

Sunt rănit de poezie
şi mă joc de-a Eminescu
cât oi fi fir-ar să fie
o să vă trezesc cu versul

Pe pământ eu nu încap
numai cu teiul sub cap

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 iunie 2016)

NINGE CU VERSURI

 

Ninge cu versuri îngheţate

Eminescu s-ar întoarce
România însă nu-i
stau la vamă nişte Parce
sare lira brusc din cui

România Doamne nu-i
teii i-au sacrificat
cerul este-al nimănui
nu mai e niciun bărbat

Teii i-au sacrificat
stau la vamă nişte Parce
ca poet la mine-n sat
Eminescu s-ar întoarce

Doamne poezie nu-i
nici pe Prut nici pe Bahlui

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2017)

ÎNROLAT ÎN VIAȚĂ

 De-aș fi Eminescu oare

m-aș mai naște dintr-o floare

sau aș sta cuminte-acasă

altora nu prea le pasă

De români și România

ocupă-se netrebnicia

nu c-am fi popoare dure

doinele ce pot să-ndure

Timpul nostru amorțit

pare-un plus de infinit

și întreb și eu ca prostul

domnilor acesta-i rostul

Dacă nu mișcăm în front

n-avem niciun orizont

Costel Zăgan

O ZI CÂT O POEZIE

11 ianuarie 2018

O zi cât o poezie

Costel Zăgan

Doamne ninge eminescian

din cuvinte şi din amintire

ninge cum n-a nins de-un an

peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire

Eminescu se-ntrupează iar

o năravul nostru din nefire

îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar

ninge cum n-a nins de-un an

îngerii dau stelele cu var

ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte vai şi ning tăceri

din posteritate până ieri

Cezeisme II (14 ianuarie 2012)

COMPLEXUL CAȚAVENCU

N-am cuvânt da`-i dau-nainte

tu stimabile să taci
ori să sufli când se-aprinde
lanul inflamat de maci

Poţi stimabile să taci
că-ţi pun pe tapet eu oful
dacă suferi vai în draci
făcând-o pe-a filosoful

Cine să-ţi priceapă oful
suflă iute căci se-aprinde
mămăliga sau cartoful
eu oricum te-mping -nainte

Căci mă arde tare dorul
să prostesc din nou poporul

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

ȘI CREZUL MEU

                                                                                                Lui Adrian Păunescu

Sunt român dar mă tratez

sunt român o boală rară

pentru mine însă-i crez

sunt român trăiesc la țară

Sunt român ce boală rară

ți-e frică să recunoști

libertatea cum să-ți pară

bună prntre-atâtea măști

Ți-e frică să recunoști

pentru mine însă-i crez

sclav de-aș fi ori șef de oști

sunt român dar mă trarez

Sunt român ce boală rară

sunt bolnav Doamne de țară

Costel Zăgan, CEZEISME II

INTERJECȚIILE ZILEI-DE-APOI

 Dați-mi un bilet de voie

de acasă pân-la rai

c-am ratat Arca lui Noe

urc-odată ce mai stai

De acasă pân-la rai

calea este tot mai lungă

fără apă sau mălai

credința o să-ți ajungă

Calea este tot mai lungă

am ratat Arca lui Noe

dar talantu-l am în pungă

dați-mi un bilet de voie

De acasă pân-la rai

între of Doamne și vai

Costel Zăgan, CEZEISME II

O ȚARĂ DE MILIOANE

Ţara Doamne-i un ciubuc
pentru cine stă degeaba
şi se-ntreabă pe facebook
care-i prin ogradă treaba

Pentru cine stă degeaba
primăvara-i un coşmar
şi dacă răsare iarba
şi dacă-nverzeşte iar

Primăvara ce coşmar
n-o găseşti nici pe facebook
ţara mea de buzunar
ţară Doamne de ciubuc

Pentru cine stă degeaba
şi-i admiră doar podoaba

Costel Zăgan,CEZEISME II