POEMUL CEL MAI SINGUR DIN LUME

 Frunza mă mai vizitează

atât a mai rămas din tine

copacul are umbra trează

și amintiri roi de albine

Atât a mai rămas din tine

s-a dus și raiul hăt în cer

și n-am ce face-ți pare bine

în loc de cord ai frigider

S-a dus și raiul hăt în cer

copacul are umbra trează

doar amintirile mai

pier

când frunza mă vizitează

Atât a mai rămas din tine

poemul ăsta cu suspine

Costel Zăgan, Cezeisme II

UN ANIMAL ÎNCĂRCAT CU LACRIMI

 Imaginația zbârnie ca o bobină

talentul răsuflă din greu

trupul lumânarea ce dă lumină

se ceartă cu întunericul meu

Talentul răsuflă din greu

cine zău să-l recunoască

cine a zis să fii Dumnezeu

tu mai râios ca o broască

Cine vai să te recunoască

tu lumânare ce dai lumină 

soarele o ponosită bască

imaginația arde o bobină

Talentul răsuflă din greu

ți-ai cheltuit ultimul leu

Costel Zăgan, CEZEISME II

MATEMATICA VIEȚII

 Domnule Bacovia te rog

aruncă-ți steaua în stog

căpița pune-o-n sonet

floarea dă-o mai încet

Noaptea să dea în pârg

de scoți plumb din târg

scriind versuri una-două

pe cerul gata să plouă 

Rămân stelele pe streșini

iar în viață trei prieteni

unuu-i bun dar e departe

altul tăcerea-și-împarte

Prin urmare singur - eu

mă împart la Dumnezeu

Costel Zăgan, CEZEISME II

RUGUL DIN RUCSAC

 Talentul n-are cuvântul

talentul trage la pug

trage să nu-l ia vântul

trece ca un tăvălug

Talentul trage la plug

talentul trage cu pușca

talentul arde ca ub rug

talentul nu-i cușca

Talentul trage cu pușca

trage să nu-l ia vântul

talentule nu mușca

talentule ai cuvântul

Talentul nu trage la plug

cenușă fost-ai odată rug

Costel Zăgan, Cezeisme II

SOCRATE A CĂZUT PRINTRE PUNCTELE DE SUSPENSIE

 

Istoria sângerează printre rânduri

statuile se pregătesc să moară

bătută de prea multe gânduri

iese din rând iar viața de la țară

Statuile se pregătesc să moară

poetul fuge din statuie în statuie

în fiecare mugur e altă primăvară

dar primăvara mea de-a pururi nu e

Poetul fuge din statuie în statuie

bătut e Doamne de atâtea gânduri

că-n soarta asta dulce-amăruie

istoria iar sângerează printre rânduri

Statuile se pregătesc să moară

lăsând otrava-n cupa goală

Costel Zăgan, CEZEISME II

CHEIA SOL A FOII GOALE

Cheia sol a foii albe

Orice carte este-o boală
orice carte este-un leac
din nesimţire te scoală
chiar dac-ai dormit un veac

Orice carte este-un leac
ce te vindecă de moarte
clipe ai avut doar vrac
înc-un pas şi eşti departe

O şi dincolo de moarte
din nesimţire te scoală
sufletu-l pune deoparte
orice carte este-o boală

Orice carte este-un leac
eu scriind doar pot să tac

Costel Zăgan, Cezeisme

SUNT ROMÂN DAR MĂ TRATEZ

 SUNT ROMÂN DAR MĂTRATEZ

Român adică Eminescu
român adică dor și jale
să scoți în versuri nefirescul
pe care-l întâlnești în cale

Român adică dor și jale
român din cap pân-la călcâi
durerile aproapelui par ale tale
de-aceea sunt pe locu-ntâi

Român din cap până-la călcâi
să scoți în versuri nefirescul
să-l scrii o nu pleca rămâi
român adică Eminescu

Român adică dor și jale
în patru puncte cardinale

Costel Zăgan

CELE MAI FRUMOASE CEZEISME - Costel Zăgan: INCONFORT MARX

CELE MAI FRUMOASE CEZEISME - Costel Zăgan: INCONFORT MARX:  Ajunsu-mi-a istoria în gât și nu-i mâncarea preferată și ca un porc o duc pe rât - mizerie de altădată- Și nu-i mâncarea preferată carnea d...

INCONFORT MARX

 Ajunsu-mi-a istoria în gât

și nu-i mâncarea preferată

și ca un porc o duc pe rât

- mizerie de altădată-

Și nu-i mâncarea preferată

carnea de albatros e inutilă

doar sânii cei zglobii de fată

iar mă fac să plâng de milă

Carnea de albatros e inutilă

dar ca un porc o duc pe rât

confortul meu această silă

ajunsu-mi-a istoria în gât

Dar nu-i mâncarea preferată

iubito pe lista mea de plată  

Costel Zăgan, CEZEISME II