FOTOSOFIE

Cerul cică a ieșit afară

din cuvânt abia se vede

incurabil de primăvară 

convalescent de verde

Din cuvânt abia se vede

din tăceri îmi cresc aripi

ce-o mai vrea și Arhimede

într-un triunghi ce să țipi

Din tăceri îmi cresc aripi

incurabile de primăvară

înger sub acoperire polipi

cerul cică le-a ieșit afară

Din cuvânt abia se vede

cum din apă zboară pietre

Costel Zăgan

RECURS LA DEZNĂDEJDE

 Îmi pare rău dar nu e primăvară

v-am spus și voi nu m-ați crezut

de-aceea m-am retras la țară

biet clopot surdomut

V-am spus și voi nu m-ați crezut

că trântorii își fac averi de miere

că mută viitorul în trecut

că paguba li-i singura avere

Când trântorii își fac averi de miere

din sărăcia voastră extraordinară

voi mai aveți o șansă și-o putere

să-i dați din veșnicie-afară

Păcat doar moartea vă învață

cum să pășiți nemuritori din viață

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

ÎNCONJURAT

Cine o să dea lovitura

cum v-ați plictist deja

v-a ajuns la capăt ura

nu se poate totuși așa

Cum v-ați plictisit deja

nimeni nu este pregătit

ce manta de vreme rea

lovituri numai de cuțit

Nimeni nu este pregătit

și v-a ajuns la capăt ura

dragostea-i totuși un mit

dacă o să dea lovitura

Cum v-ați plictisit deja

adevărul nu - i viața ta

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

POST SCRIPTUM

 Frământ lacrimi cu necazuri

Doamne este aluatul genial

când îmi face soarta nazuri

dacă sărit-am iar peste cal

Doamne este aluatul genial

și-l frământ doar din condei

lepădându-mă mereu pe mal

soarta mea când nu mă vrei

Îl frământ doar din condei

când îmi face soarta nazuri

flori de tei numai flori de tei

frământ lacrimi cu necazuri

Doamne este aluatul genial

(PS Adeverință de spital)

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

GHEAȚA DINTRE CUVINTE

Scriu poeme pe frânghie

scriu poeme doar de sus

cine știe oare cine nu știe

pe mine însă cine m-a pus

Scriu poeme doar de sus

scriu poeme doar pe apă

dacă-i american sau rus

alt poem o să priceapă

Scriu poeme doar pe apă

cine știe oare cine nu știe

cine moare dar cine scapă

scriind poeme pe frânghie

Scriu poeme doar de sus

dar alte taine pe-aici nu-s

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

Vieilles Chansons ♪ Meilleures Chansons en Françaises ♪Les 30 Plus Belle...

ȘCOALA CERULUI

 Ploaia-mi țâșnește din ochi

ploaia totuși urcă din ocean

luna parcă a oprit-o-n plopi

soarele cel mai  mare golan

Ploaia totuși urcă din ocean

ploaia nu este geamănă stea

parcă-s Stan și parcă-s Bran

n-o fi filmul ăsta viața mea

Ploaia nu este geamănă stea

luna parcă a oprit-o-n plopi

și nu-i nici bună nu-i nici rea

ploaia-mi țâșnește din ochi

Ploaia totuși urcă din ocean

în numele lui Costel Zăgan

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

IARNA CA O AMINTIRE

 Am resuscitat zăpada

parcă iarnă parcă vânt

din cerneală ieși spada

și-am înfipt-o în cuvânt

Parcă iarnă parcă vânt

pe cap aveam o căciulă

timpul trecea înghețând

clipele sau fulgii urlă

Pe cap aveam o căciulă

din cerneală ieși spada

amintirea iubito-i nulă

am resuscitat zăpada

Parcă-n iarnă parcă-n vânt

- versul trece tremurând -

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II