POETUL CA O FLACĂRĂ SE ÎNALȚĂ

De când tăcerea mă înalţă

eu nu-s poet ci dinamită

m-azvârl cu stelele în baltă

şi îngerii pe boltă mă imită

Eu nu-s poet sunt dinamită

cuvintele în aer explodează

şi cerul seamănă c-o plită

din gură-mi iese câte-o rază

Tăcerile pe foaie explodează

m-azvârl cu stelele în baltă

natura întreagă fiind pe fază

tăcerea Doamne când mă saltă

Eu nu-s poet sunt dinamită

Pegas cu soarele-n copită

Costel Zăgan, Cezeisme II (6 aprilie 2014)