marți, 4 februarie 2020

DECALOG ÎN DESTRĂMARE

Ajungă-i zilei răutatea ei
și mie fericirea de-a fi trist
nevoie n-am de votcă sau femei
sunt singur Doamne deci exist

Dă-mi fericirea de-a fi trist
e pâinea mea cotidiană
iar dacă nu e nu insist
tratează-mă cu altă rană

E pâinea mea cotidiană
nevoie n-am de votcă sau femei
dar și singurătatea trece-n goană
ajungă-i zilei răutatea ei

Și mie fericirea de-a fi trist
mă sinucid iubito deci exist

Costel Zăgan, CEZEISME, Editura AXA, Botoșani, 2008 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ECONOMIE DE ISTORIE

Faci comerţ iar cu trecutul şi-ai scos ţara pe tarabă să te creadă surdomutul că eşti cică om de treabă Mi-ai scos ţara pe tarabă oameni bun...