SCÂNTEI ȘI CUVINTE

Suflu-n carnea ta de jar

cu sărutul meu de miere

şi luceafăr şi măgar

iau ce n-aş putea vai cere

Cu sărutul meu de miere

stârnesc stelele din tine

răsărind în alte ere

dragostea de-a pururi vine

Stârnind stelele din mine

o luceafăr şi măgar

cred că totuşi ar fi bine

doar în carnea ta de jar

Căci sărutul meu de miere

toată veşnicia-ţi cere

Costel Zăgan, CEZEISME II

SUBLIMA COMEDIE

Ca şi o speranţă dusă

domnilor eu râd în rusă

câinele râde-n engleză

doar aşa de antiteză

O raţă râde în cehă

mai ceva decât o sfeclă

numai lupul în slovacă

râde mai rău ca o vacă

Şi un cui rănit în freză

râde de cheia franceză

vai de mama lor de boi

fac politică-n butoi

Şi o curcă foarte chioară

poftim râde la chitară

Costel Zăgan, Cezeisme II

CERERE DE ADUCERE-AMINTE

Cerere de aducere-aminte

"Creangă potriveşte vorba

ninge molcom la Moldova

vertical sau dintr-o parte

ninge viaţa peste moarte

Totu-i alb ca o hârtie

cerul iată parcă scrie

iarna rupe lumea-n două

să facă alta mai nouă

Fir-ar timpului să-ţi fie

ninge ca-n copilărie

oamenii-s de multe feluri

hai cu sania în ceruri

Să ne dăm frumos la vale

iubire printre ţâţele tale"

Costel Zagan

..................

#ninge

.........................................................

......abia astept sa ajung in ceruri (...)

:) :) :)

#taranuinconversi

CERERE DE ADUCERE-AMINTE

Peisaje si imagini.vi

23 decembrie 2018 · 

Cerere de aducere-aminte

Creangă potriveşte vorba

ninge molcom la Moldova

vertical sau dintr-o parte

ninge viaţa peste moarte

Totu-i alb ca o hârtie

cerul iată parcă scrie

iarna rupe lumea-n două

să facă alta mai nouă

Fir-ar timpului să-ţi fie

ninge ca-n copilărie

oamenii-s de multe feluri

hai cu sania în ceruri

Să ne dăm frumos la vale

iubire printre ţâţele tale

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2017)

SONET DE IDENTIFICARE

Ninge tandru pe la sate

cu subiect și predicate

atribute-s mii și mii

complemente să te ții

Domnule gramatical

am sărit iar peste cal

din pricină de sintaxă

îmi perdui a zilei axă

Dând-o din colț în colț
am izbit capul de bolți

și de ziua scutur noaptea

să iau dintre stele partea

Măi nu ești cumva golan

 sunt ce sunt Costel Zăgan

Costel Zăgan, CEZEISME II

ASEDIAT DE BACOVIA

Te-atacă decembre

zâmbește-i un pic

 și luna din membre

s-o simți la buric

Zâmbește-i un pic

ce vară de gheață

de nori un pitic

un țurțur agață

Ce vară de gheață

și luna din membre

schimbarea la față

te-atacă decembre

Zâmbește-i un pic

c-o brumă mai șic

Costel Zăgan, CEZEISME II

LA ZĂGANOTECĂ

Tresărind de Eminescu

lacul este-n bibliotecă

cade unul fericescu-l

dintr-o liniște aztecă

Lacul este-n bibliotecă

 dar în versuri se răsfață

aș mânca din tei o fleică

și-n poem măcar o rață

Dar în versuri se răsfață

n-a căzut și fericescu-l

că și moartea se învață

tresărind de Eminescu

Restu-i în bibliotecă

Un fel de zăganotecă

Costel Zăgan, CEZEISME II

VAI CUM NINGE VAI CUM TAC(I)

Ninge parcă-n amintire

ninge parcă în cuvânt

și-ntre fire și nefire

parcă ești parcă nu sunt

Ninge parcă în cuvânt

tu te dai de-a rostogolul

eu pe-un firicel de vânt

cu tăcerea umplu golul

Tu te dai de-a rostogolul

și-ntre fire și nefire

îngerii mă duc cu țolul

ninge parcă-n amintire

Ninge parcă în cuvânt

eu la viscol stau la rând

Costel Zăgan, Cezeisme II

DECALOG ÎN DESTRĂMARE

Ajungă-i zilei răutatea ei

și mie fericirea de-a fi trist

nevoie n-am de votcă sau femei

sunt singur Doamne deci exist

Dă-mi fericirea de-a fi trist

e pâinea mea cotidiană

iar dacă nu e nu insist

tratează-mă cu altă rană

E pâinea mea cotidiană

nevoie n-am de votcă sau femei

dar și singurătatea trece-n goană

ajungă-i zilei răutatea ei

Și mie fericirea de-a fi trist

mă sinucid iubito deci exist

Costel Zăgan, CEZEISME, Editura AXA, Botoșani, 2008 

CONTINUAREA DINCOLO

Am mormânt cu pălărie

crucea mea-i de diamant

nu e mort să nu mă știe

fiindu-i morții un amant

Crucea mea-i de diamant

strălucește Doamne o stea

la pitici sunt doar gigant

la giganți ehei  etcaetera

Strălucește Doamne-o stea

nu este mort să nu mă știe

dar a fi nu-i deloc a vrea

și-am mormânt cu pălărie

Crucea mea-i de diamant

înc-un dans moarte pi-cant

Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINE ZIC ȘI DOINE SCRIU

Iarna parcă nici n-a fost

primăvara nu mai vine

Dumnezeu ne ia la rost

n-o să fie niciun bine

Primăvara nu mai vine

timpul s-a oprit aiurea

omul s-a stricat dar cine

ne-a luat frate și pădurea

Timpul s-a oprit aiurea

Dumnezeu ne ia la rost

pe pământ cică la Ciurea

iarna parcă nici n-a fost

Și-aud primăvara când vine

cu doina cum stai vecine

Costel Zăgan, CEZEISME II