POEZIA BOALA MEA A TA A LUI A EI

Bolnav de Eminescu

ci bolnavă de poezie

naşterea prea firescu

înseamnă moarte fie

Ci bolnav(ă) de poezie

pământ bolnav de cer

apţi cu toţii de pustie

viaţă de poet stingher

Pământ bolnav de cer

naşterea prea nefirescu

vers de aur vers de fier

bolnav de Eminescu

Bolnavă de poezie

Luceafăr la mânie

Costel Zăgan, Cezeisme II (13 iunie 2022)

POTOP LIRIC

Copilăria a zbughit-o parcă

copilăria ca un basm s-a dus

dar cerul trece iată ca o arcă

un potop l-azvârle-n sus

Copilăria ca un basm s-a dus

copilăria oare ce înseamnă

ne-am bulucit toți spre apus

cădem ca frunzele de toamnă

Copilăria oare ce înseamnă

și cerul trece iată ca o arcă

copilăria dulce doamnă

copilăria a zbughit-o parcă

Copilăria ca un basm s-a dus

rănindu-ne cu-al ei apus

Costel Zăgan, CEZEISME II

ARESTAȚI URGENT PRIMĂVARA

Băgaţi primăvara-n dubă

e prea multă primăvară

poate trece ca o bubă

şi n-apucă să ne doară

E prea multă primăvară

puneţi florilor cătuşe

și-arestați viața la țară

că-nflorește lângă uşă

Orice floare-i o cătuşă

câmpul trece ca o bubă

nu-i nevoie de mănuşă

băgaţi primăvara-n dubă

Că prea multă primăvară

umblă liberă prin ţară

Costel Zăgan, CEZEISME II

DIDACTICA XXI

 La ce-i bun un profesor

întrebare fără de răspuns

la ce-i bun un profesor

râd izbucnind în plâns

Întrebare fără de răspuns

ori bătaie de joc pe față

în bancă soarele-i ascuns

dar proștii azi mai învață

Sau bătaie de joc pe față

la ce-i bun un profesor

moarte domnilor pe viață

la ce-i bun un profesor

Întrebare fără de răspuns

în miezul tăcerii am pătruns

Costel Zăgan, CEZEISME II

RĂZVRĂTIRE

Trupul râde de suflet

sufletul plânge-n trup

lumea cu raiul putred

în două am s-o rup

Sufletul plânge-n trup

ochii visează câmpia

pașii totuși din stup

ca mierea fac hârtia

Ochii visează câmpia

lumea cu raiul putred

ce scumpă-i poezia

trupul râde de suflet

Sufletul plânge-n trup

adio hai odată te pup

Costel Zăgan CEZEISME II

LA SAT VEȘNICIA MOARE-N FIECARE ZI

By Costel Zăgan on 23 Dec 2015

Viitor vândut în vorbe

 și trecut scos la mezat

 albatros ieșit din ciorbe

 timp rănit taman la sat

 Trecut scos iar la mezat

 prezent bucșit cu bube

 îngeri scoși iar la arat 

ulii dansând în hulube

 Prezent burdușit cu bube

 albatros plutind în ciorbe

 unde este al meu nume 

viitor vândut în vorbe

 Și trecut scos la mezat

 viața mea moarte la sat 

Costel Zăgan, CEZEISME II

NICIODATĂ SINGUR(I)

By Costel Zăgan on 30 Dec 2015

Ai grijă deci nu uita

lumea asta nu-i a ta

nici la bine nici la rău

tot ce ai nu este-al tău

 

Ochii și privirea dulce

te trezesc ca să te culce

zborul frate adâncimea

ești singur și mulțimea

 

Înțelept de-ai fi și vesel

traiul morții alții lese-l

peste tot e-același drac

ești bogat că ești sărac

 

Înger te consideri om

și la țintă ajunge-vom

 

Costel Zăgan, CEZEISME II

PESCUIND STELELE DE ALTĂDATĂ

By Costel Zăgan on 17 Jun 2015

Ce dur e îngerul madam

nici milă de la el nu am

că toată noaptea te păzește

și eu mă zbat ca și un pește

 

De cine naiba te păzește

iubirea însă-i fără margini

dar sigur fără de nădejde

am mâzgâlit a-nopții pagini

 

Iubirea cică-i fără margini

și toată noapea te păzește

ajuns-a cerul în paragini

când mă zbat ca un pește

 

Ce dur e îngerul madam

aduce zorii chiar la geam

 

Costel Zăgan, CEZEISME II

FALIMENTUL ISTORIEI

Istoria domnilor este o caricatură

Însuşi Dumnezeu iată-I şomer

să tac dracului totuşi din gură

îmi zic sprijinindu-mă de cer

Însuşi Dumnezeu dacă-I şomer

dracul L-a pus să-şi vândă raiul

ceva de la Apocalipsă totuşi mai sper

să nu se mai ţină de noi ca scaiul

Dracul m-a pus să visez raiul

cum aş putea să tac din gură

când văd şi-n ochiul Creaţiei paiul

şi-nţeleg că totu-i o caricatură

Şi chiar Dumnezeu ultimul şomer

şi-a închis prăvălia şi-a fugit din cer

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II

Activ

HORA ANOTIMPURILOR

 Toamna ce dansează

primăvara din buric

numai îngerul de pază

nu dansează din nimic

Primăvara din buric

iarna o încingi în fulgi

povești spuse de bunic

din zăpadă să le smulgi

Iarna o încinge-n fulgi

numai îngerul de pază

de lumină n-o să fugi

vara asta mai dansează

Primăvara din buric

Flori aruncă ce să zic

Costel Zăgan, CEZEISME II