DOI BIȚI ÎNDRĂGOSTIȚI

 Ne plimbam pe malul mării

două valuri doi îndrăgostiți

luna punând capăt zării

primăverii merii înfloriți

Două valuri doi îndrăgostiți

două stele nopți dezmărginind

încă-o dată-n val să mai poftiți

nimeni nu e singur într-un gând

Două stele nopți dezmărginind

numai luna pune capăt zării 

o tăcere-ncape-ntr-un cuvânt

ne plimbăm pe malul mării

Două valuri doi îndrăgostiți

în tăcerea lumii doar doi biți

Costel Zăgan,CEZEISME II

EXPOZEU

 Dragostea nu vrea să moară

dragostea plânge în tunuri

dragostea nu-i primăvară

Blaga praful de pe drumuri

Dragostea plânge în tunuri

dragostea-i praful de pușcă

ca să nu culegi doar fumuri

fugi în gura morții muscă

Dragostea-i praful de pușcă

dragostea nu-i primăvară

cer albastru prins în cușcă

dragostea de ce să moară

Dragostea râde pe tunuri

foc cu foc ca tu să murmuri

Costel Zăgan , CEZEISME II 

SIMFONIA LIBERTĂȚII ABSOLUTE

 Lumea cântă libertatea

tăcerea pe toți ne-adună

vrând din nemurire partea

noi visăm Limba Română

Tăcerea pe toți ne-adună

în zadar e sufletul rebel

cine trece chiar o să rămână

visul nr vorbește numai el

În zadar e sufletul rebel

vrând din nemurire partea

n-ar putea trăi altfel

lumea cântă libertatea

Poezia când mă-nstrună

Dumnezeu vorbește în română

Costel Zăgan, CEZEISME II

CE PĂCAT SUNT FERICIT

 Îți scriu iubito dintr-o rană

îți scriu iubito dintr-un sat

unde istoria contemporană

mai multe răni a consemnat

Îți scriu iubito dintr-un sat

îți scriu iubito cu tricolorul

să creadă lumea că-s bărbat

dar și martir semnează dorul

Îți scriu iubito cu tricolorul

unde istoria contemporană

doar la moarte dă onorul

îți scriu iubito dintr-o rană

Îți scriu iubito dintr-un sat

de care Umberto Eco n-a aflat

Costel Zăgan, CEZEISME II

SCRISORI CĂTRE DUMNEZEU

Conform cu Dumneavoastră

nu-s conform cu legea sfântă

la picior cu bolta-albastră

îngerii se iau la trântă

Nu-s conform cu legea sfântă

nu-s conform cu nicio lege

omule ce te frământă

scrie poate-or înțelege

Nu-s conform cu nicio lege

la picior cu bolta-albastră

dragostea-i fărădelege

conform cu Dumneavoastră

Nu-s conform cu legea sfântă

cu Dumnezeu m-aș lua la trântă

Costel Zăgan, CEZEISME II

NELINIȘTE DE VORONEȚ

Ştefan cel mare nu-i mort

prieteni Măria Sa doarme

sub cerul ca o foaie de cort

faceţi copii strategici nu arme

Prieteni Măria Sa doarme

somnul i-l veghează poporul

şi greierii doar dau alarme

a venit în fine viitorul

Somnul i-l veghează poporul

sub cerul ca o foaie de cort

parcă ne şopteşte dorul

Ştefan ce Mare nu-i mort

Prieteni Măria Sa doarme

nu mai zăngăniţi din arme

Costel Zăgan , Cezeisme II

ÎNCOLȚIND CARTEA

 Tăcerea vă recomandă

tăcerea nu vă dă pace

trage versul de suspantă

cerul să-l aducă-ncoace

Tăcerea nu vă dă pace

tăcerea tăceri suprimă

ne-nvață cum se face

viața lumii dintr-o rimă

Tăcerea tăceri suprimă

trage versul de suspantă

domnilor tăcerea-i crimă

tăcerea vă recomandă

Tăcerea nu vă dă pace

cartea parcă stă pe ace

Costel Zăgan, CEZEISME II

DESCÂNTECUL FOCULUI

 Alelei focule-alelei

dau cu barda sar scântei

cu stiloul dacă dau

urlă lupii hau-hau-hau

Eu nu-i sufăr dacă-i doare

dau cu versul și mai tare

până-aud piatra plângând

și codru-la mine-n gând

Alelei poeți ca iarba

nu vă înclinați ce naiba

viața parcă plânsu-mi-s-a

nu suntem Turnul din Pisa

Să pupăm pupa-ne-ar dorul

unde a călcat piciorul

Costel Zăgan, CEZEISME II

PREA MULȚI ÎNGERI

 Sunt român dar mă tratez

ce naiba ai vrut să zici

n-o fi cerul tău obez

ești urmașul cărei frici

Ce naiba ai vrut să zici

că te-a infectat Miorița

oamenii-s mari și mici

după cum le este vița

M-o fi infectat Miorița

n-o fi cerul meu obez

frițul își iubește frița

sunt român dar mă tratez

Ce naiba am vrut să zic

îs ca voi doar un nimic

Costel Zăgan

POEZIE DE BALAMUC

 Doar simfonie virtuală

doar ureche de tinichea

lumea asta prea orală

de la hăis cică la cea

Dar ureche de tinichea

care materie cenușie

care-a fi care-a putea

ăsta face însă nu știe 

Doar materia cenușie

lumea asta prea orală

mâine ar putea să fie

doar simfonie virtuală

Doar ureche de tinichea

și nici foarte și nici prea

Costel Zăgan, CEZEISME II