O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian

din cuvinte şi din amintire

ninge cum n-a nins de-un an

peste viaţa noastră cu iubire  

Din cuvinte şi din amintire

Eminescu se-ntrupează iar

o năravul nostru din nefire

îl aruncă unii ca pe-un zar  

Eminescu se-ntrupează iar

ninge cum n-a nins de-un an

îngerii dau stelele cu var

ninge Doamne eminescian 

Ning cuvinte vai şi ning tăceri

din posteritate până ieri  

Costel Zăgan

 , 

Cezeisme II

  

0 com

NU SUNT FIUL TĂCERII

NU SUNT FIUL TĂCERII

 Despre patrie nu spun nicicând

a fost odată ca niciodată o țară

gura de rai zis-a primul cuvânt

din română n-o să mă dea afară

A fost odată ca niciodată o țară

m-am născut la tăcere în brațe

pe cei care tac tăcerea-i omoară

pe mine nu poate să mă-nhațe

M-am născut la tăcere-n brațe

gura de rai zis-a primul cuvânt

o fi și viitorul un joc de paiațe

despre patrie pot spune oricând

Mamă însă și fiică mi-e țara

cât în iubire voi arde ca para

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

NINGE PARCĂ DIN CUVINTE

Acest vers e de zăpadă

a-nceput de ieri să cadă

seamănă cu niște fulgi

pe care-n zadar îi smulgi

Cerul seamănă cu tine

ningi și tu e foarte bine

ning și eu tăceri de dor

chiar în centrul nopților

Aduni norii de la tâmplă

ca să vezi ce se întâmplă

dau să zic îmi cade steaua

și pe cap îmi crește neaua

Și-o zăpadă minunată

îmi umple pagina toată

Costel Zăgan, CEZEISME II

IMPARȚIALUL DISCIPOL AL DIAVOLULUI ȘI BUNULUI DUMNEZEU

 Salut salut singurătate

să-ți zic ce n-aș mai zice

sunt un om cu greutate

un dur ca falsele alice

Să-ți zic ce n-aș mai zice

când se-aude-mpușcătura

și puternic ca Nietzsche

tăcerii i-aș închide gura

Când se-aude-mpușcătura

sunt un om cu greutate

nu pot să-mi eludez natura

la revedere singurătate

Să-ți zic ce n-ar mai zice

tipul ăsta Nietzsche

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008