Stârnind stelele din mine
o luceafăr şi măgar
cred că totuşi ar fi bine
doar în carnea ta de jar
Căci sărutul meu de miere
toată veşnicia-ţi cere
Costel Zăgan
Costel Zăgan, Cezeisme II (16 decembrie 2022)
SATYRICON
Costel Zăgan ,
Opţiunea destinului
Se-mpiedică de tine
o frunză buclucașă
ce contururi fine
în gropi îmi lasă
O frunză buclucașă
parcă-s din nou în rai
și cerul mi-e cămașă
iar tu fără nimic erai
Parcă-s din nou în rai
dar ce contururi fine
și-n rest nimic nu ai
se-mpiedică de tine
O frunză buclucașă
un paj și-o pașă
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Patria nu-i o capcană
patria e un destin
nu se cere de pomană
dați-mi patria puțin
Patria e un destin
patria nu are leac
pentru ea de suferim
înviem o dată-n veac
Patria nu are leac
nu se cere de pomană
și bogat e cel sărac
patria nu-i o capcană
Patria e un destin
mioriță și pelin
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Să dorm cu poemul neterminat
cum să dorm cu versul pe limbă
domnilor oare ce fel de bărbat
dragostea prin poeme o plimbă
Cum să dorm cu versul pe limbă
oare cum să văd cu stelele-n ochi
sufletul noaptea în ce mă schimbă
când luna sare hăt dincolo de plopi
Oare cum se vede cu stele-n ochi
domnilor totuși ce fel de bărbat
s-ar mai putea teme de deochi
și doarme cu poemul neterminat
Cine visează cu versul pe limbă
de numai îngerul cântă la drâmbă
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Trandafirul parcă întreabă
azi unde ți-e surâsul poete
îngeri chicotesc prin iarbă
zboară taman pe-ndelete
Unde ți-e surâsul azi poete
răstoarnă cerul în cuvinte
imaginația-i plecată la fete
de-a hoarța mergi-nainte
Răstoarnă cerul în cuvinte
îngeri chicotesc prin iarbă
în grădină totul e fierbinte
trandafirul parcă întreabă
Unde ți-e surâsul azi poete
numai plecat să se desfete
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Azi dau totul pe nimic
azi dau totul pe iubire
Dumnezeu la loz în plic
Domnă altă nălucire
Azi dau totul pe iubire
azi dau totul pe o carte
doar lectura în neștire
mă aruncă peste moarte
Azi dau totul pe o carte
Dumnezeu la loz în plic
din aproape din departe
azi dau totul pe nimic
Azi dau totul pe iubire
dragă moarte ia un mire
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Negru se albește noaptea
negru pe negru mai alb
culorile și-au luat partea
spală-te cu toate pe cap
Negru pe negru mai alb
negru noapte profundă
de negru de ce să scap
negrul nu mă ascunde
Negru noapte profundă
culorile și-au luat partea
partea cea mai scundă
negrul albește noaptea
Negru pe negru ce alb
explozie tăcere și praf
Costel Zăgan, CEZEISME II
Faci comerţ iar cu trecutul şi-ai scos ţara pe tarabă să te creadă surdomutul că eşti cică om de treabă Mi-ai scos ţara pe tarabă oameni bun...