CĂTUȘELE LIBERTĂȚII INTERIOARE

COSTEL ZĂGAN·DUMINICĂ, 1 MAI 2016·1 MINUT23 citito

Mai scuteşte-mă tristeţe

nenoroc hai bun rămas

cine vrea să mă înveţe

facă-n rai totuşi un pas

Nenoroc hai bun rămas

ce prăpastie-i şi viaţa

suflete fără de glas

cânţi în mine dimineaţa

Ce prăpastie-i şi viaţa

cine vrea ca să înveţe

lângă par poftim e aţa

mai scuteşte-mă tristeţe

Nenoroc hai bun rămas

mai fă naibii înc-un pas

Costel Zăgan, CEZEISME II

GENEZĂ DE OCAZIE

Ioana Manolache

1 mai 2013 la 13:49

GENEZĂ DE OCAZIE

Costel Zăgan, CEZEISME II

Dă Apocalipsa mai încet

şi-aprinde din nou lumina

din genunchi îţi scrie un poet

în versuri să-înceapă cina

Aprinde din nou lumina

Iuda-i fericit nevoie mare

doar tăcerea poartă vina

pentru rana următoare

Iuda-i fericit nevoie mare

în genunchi îţi scrie un poet

fruntea-i un apus de soare

dă-i sufletul mai încet

Doamne oare-a cui e vină

c-o să stingă iar lumina

METAMORFOZELE NOPȚII

Metamorfozele nopţii

În loc de pernă dorm pe-un munte
şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori
când infinitul nu mă mai ascunde
visez năprasnic şi-atunci cobor


Mă învelesc c-o plapumă de nori
mi-e somnul cât istoria de lungă
cu geografia dragostei măsor
eternitatea poate-o să-mi ajungă


Mi-e somnul cât istoria de lungă
când infinitul nu mă mai ascunde
nopţii îi bag iar stelele în strungă
în loc de pernă dorm pe-un munte


Şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori
să-nvăţ tabla înmulţirii doar cu flori

Costel Zăgan

NICIODATĂ SINGUR(I)

By Costel Zăgan on 30 Dec 2015

Ai grijă deci nu uita

lumea asta nu-i a ta

nici la bine nici la rău

tot ce ai nu este-al tău

 

Ochii și privirea dulce

te trezesc doar să te culce

zborul frate adâncimea

că ești singur sau mulțimea

 

Înțelept de-ai fi ori vesel

traiul morții alții lese-l

peste tot e-același drac

ești bogat că ești sărac

 

Înger te consideri om

toți la țintă ajunge-vom

 

Costel Zăgan, CEZEISME II

Poezie

DRAGOSTEA MEA

Îmi salut singurătatea

ca pe cel mai bun amic

baricada mea-i de lacrimi

arma bună de nimic

O salut ca pe-un amic

vreau să trag şi iată scrie

parcă e un fel de cric

salt cuvinte pe hârtie

Vreau să trag şi iată scrie

baricada mea-i de lacrimi

şi-am murit fir-ar să fie

excedent la zero patimi

Te salut singurătate

eşti mai bună decât toate

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II

Adăug

ȘO PE MINE

Ioana Manolache

6 aprilie 2013 la 10:00

ŞO PE MINE - Costel Zăgan

 tristeţe tu îmi eşti amică

 elegant mă-mpingi la vale

îmi dai otravă una mică

din piscul disperăriii tale

Elegant mă-mpingi la vale

Sisif trecând pe unde scurte

pe buze doar zâmbete fatale

și mă inviţi la dame-n curte

Sisif trecând pe unde scurte

hai dă-mi otrava-aia mică

mai repede că dacă nu te

 tristeţe doar îmi eşti amică

Împinge-mă o dată tare

 nimicul nu mai doare

LUMEA O SCRISOARE PIERDUTĂ DE DUMNEZEU

‎Ioana Manolache‎ în Costel Zăgan

6 aprilie 2013 la 08:51 · 

LUMEA O SCRISOARE PIERDUTĂ DE DUMNEZEU

Aţi rămas tot haimanale

posteritatea vai a trecut

Caragiale după Caragiale

are-un public surdomut

Posteritatea zău a trecut

 un tren grăbit prin gară

cu averse de strănut

pe o viaţă iar murdară

 Un tren grăbit prin gară

Caragiale după Caragiale

ne întreabă într-o doară

aţi ajuns toți haimanale

Mai jucaţi în piesa mea

sau de fapt lumea e cea

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008